Zboară puiule zboară

Lasă gândurile să zboare zic eu! Să zboare din minte direct pe paginile blogului virgin, neatins de nimeni, necunoscut, mic și nesemnificativ. Oh tu exercițiu de scris scălămbăit suportă-mi diacriticul și cuvintele încâlcite!
Acum cât aștept să fiarbă apa la mucenici- sau sfințișori cum am citit că se numesc… mă gândeam am tot primit fel de fel de urări de 8 martie, toată lumea să mi zică la mulți ani… soră mea, mami, colegele, colegii, absolut toată lumea
Și evident am rămas într-un pic de ceață la fel ca azi dimineață când m-am trezit și nu se vedeau blocurile din față. Eu am trăit toată viața crezând că este ziua Mamei. Mamă nu sunt încă. Este ziua femeii. Femeie sunt… dar e un cuvânt atât de pretențios pentru mintea mea… poate că nefiind mamă mă simt mai mult fată… știu știu 27 de ani… dar sunt mică acolo încă. Nu merit la mulți ani de 8 martie.
Nu mai sunt ca pe vremuri să cred că nu merit nimic pe nicăieri când eram un mic „emo”- scuze pentru insulta adusă curentului, dar imaginea din mintea mea este o persoană care nu se suportă pe sine, lumea din jur, lumina, tunsorile…
Eh well poate sunt totuși femeie… am mai crescut un picuț. Dar aștept momentul acela când o să am o ființă mai mititică care va putea să mi zică „mamă” ca să sărbătoresc această zi. Și iată că am dat drumul în blogosferă și la acest cuvânt.
Yeah I want tiny baby- babies!

Anunțuri