Mda și după cum ziceam nunți din 2 în 2 săptămâni, sau în fiecare lună, sau 2 în aceeași zi. Prin 3 am trecut momentan, urmează încă câteva. Dar poate îmi notez câte ceva din experiențele lor ca să nu le uit și să văd ce adun pentru a mea (nu știu încă când urmează). Ah și aș mai fi ajuns la una dacă nu era în aceeași zi cu alta la care nu aveam cum să ajung.
Încep prin a preciza că niciuna din nunțile de până acum nu a fost obligație. Au fost prieteni din partea mea și din partea lui, la care am vrut noi să mergem chiar dacă lunile le-am terminat pe zero din punct de vedere financiar. Tot a meritat. Și poate nu ne mai speriem așa de această idee organizatorică.
Prima una nuntă. Nu aș vrea să intru neapărat în detalii de ordin personal, sau să pun poze. Pentru că deși mie îmi place ideea de a-mi face publice gândurile și nu țin neapărat la intimitatea mea, poate ei nu vor să se regăsească așa pe un blog. Eh dacă îi apucă cândva ideea că vor să fie celebri (ha!) atunci poate divulg mai multe.
Din nunta asta am făcut mai mult parte decât din altele. Pentru că am fost alături mai mult, la căutat rochii, la văzut diverse modele de invitații și altele. Și pentru că am văzut implicarea și emoțiile ei. Nuntă programată de vreun an și ceva. Cu drag stabilită, nu văzută ca o obligație. Și pe cât posibil personalizată. Au făcut cu mânuțele lor în ore întregi de muncă mărturii, invitații, floricele și altele. Și a îmbrăcat nunta într-un aer foarte personal. Și nu s-au lăsat doborâți de tradiționalism. Adică nu huse pe scaune – poate asta e imaginea pe care o atașez îngrozitor de mult tradiționalismului. De ce trebuie să fie scaune oribile în restaurante și să trebuiască să iei huse? Bah. Me hates them.
În fine, pot să spun că nunta nu a fost în București. Că ceea ce au făcut ei la civilă a fost inedit. Că s-a dus vestea despre nunta lor și a ajuns la urechile rudelor/prietenilor de familie îndepărtați care au apărut în ziua respectivă. Și le-a fost bine. Extra invitați. Muzică bună, atmosferă plăcută. Poze nemaipomenite. Lacrimi multe de la mine.
Ah și a fost în nunta mai. Și nu, nu au fost superstițioși.
Și tortul a fost oglindirea personalității miresei. Gustat și ales pe încercate. Iar înfățișarea lui. Clar cine îl vede (și nu este uituc ca și mine să nu mai țină minte decât după ce vede pozele) va ști că acela a fost tortul Ei! Și yummy yummy
(în aceeași zi a mai fost o nuntă în cu totul alt oraș la care nu am ajuns)
A doua nuntă
Pe lângă București. Un pic mai fițoasă. Ca locație, ca mâncare. Superbă și nunta asta. Mirii foarte frumoși și emoționați. Frumoasă locația, cu piscină, muzică bună, un pic de spectacol. Reuniune de foști colegi. Un aer de bal.
Stat mai mult la vorbă și am ajuns acasă după răsăritul soarelui. Cunoșteam mai puțină lume e adevărat pentru că nu erau de ai mei, dar nu a contat. Tot s-au găsit și oameni cu care să deviezi spre o discuție chiar și despre muncă – absolut inevitabil cu oricine ai fi și oriunde.
Aici la organizare au personalizat, dar nu făcut neapărat de mâna lor. Combinație de culori foarte frumoasă. Alb cu portocaliu.
Uf că nu mai țin minte tortul. Sigur mi-a plăcut pentru că nu cred că am întâlnit un tort la care să zic că nu-mi place (decât diplomatul clasic, dar sigur din ăsta nu a fost).
A treia nuntă
La munte. La nunta asta nici nu mă gândisem că vreau să merg- pentru că nu am putut să mă las. Pentru că eu și mireasa am fost cândva cele mai bune prietene și la un moment dat ne-am certat și nu a mai fost totul la fel. Și am păstrat o relație strânsă, am fost și văzut ceva rochii, am vorbit cu orele la telefon. Dar sincer… nu speram că mă vrea alături la nuntă. Poate a trecut multă vreme până să ni se vindece rănile și să ne facem curaj să trecem peste ce a fost. Poate este una din prieteniile strânse, care supraviețuiesc pentru că sunt oarecum la distanță. Dar acum, după ce am fost acolo pot să zic că nu puteam să nu fiu. Aș fi venit neinvitată. Deși dacă nu eram invitată, acea persoană nu ar fi trăit ce simt eu acum să știe că lumea nu ar mai fi la fel dacă nu aș fi fost alături de ea în ziua Ei.
Au mai mulți ani de relație decât noi de exemplu. Dar mi s-au părut copiilași. Nu știu dacă au făcut nuntă pentru că era timpul, sau pentru că i-a presat cineva în vreun anume fel. Nu știau tot ce se face la o nuntă și au fost și un pic dezorientați.
Și da, a fost un evil Mom’ster Cinderella like care ar fi putut să strice câte ceva pe acolo. Dar nu a fost așa. Pentru că a ieșit bine. Fabulos. Și ei sunt uniți și nu contează toate Mom’sterele din lume.
Am făcut-o și un pic mai lată. Am băut ceva mai mult sau poate era căldura de vină. Dar un pic de durere de cap a doua zi dimineață nu va reuși să mi strice amintirea zilei/serii care a fost foarte foarte frumoasă. Dap, și aici era nuntă din partea mea. (le-a pocnit pe toate femeile de la mine din grup măritișul)
Și tortul a fost foarte bun. Ceva ciocolată ca nutela în interior. Super yummy!
Mda, s-ar putea să mi placă să analizez torturile. Adică sarmalele sunt la fel peste tot, aperitivul- diferă pe ici pe colo forma floricelei cu brânză sau salată boeuf, un pic de icre sau somon fume, o frunză, o măslină etc, sarmalele sunt cam la fel, fripturica- diferă garnitura, peștele tot pește este. Dar tortul fiecare îl alege după gust, compoziție, înfățișare. Și deci îți dă o idee asupra gusturilor lor. Deci poate dintre toate lucrurile de la o nuntă reflectă cel mai mult mirele și mireasa în sine – pentru că ei l-au ales. Deci 1- aromă de cireșe și ciocolată, 2- (shame on me) nu-mi aduc aminte, 3-aromă de ciocolată și nuci/alune/marțipan.
3 down, more to go! Alte arome urmează și încă niște articole…
Cuvinte Nescrise 