Sweet western Europe…

Uf de câte ori mă întorc în România la tot ce înseamnă mizerie, corupție, birocrație fără rost aș vrea să urc în avion și să plec înapoi. Da, este adevărat acolo am fost doar ca turist și nu prinsă în câmpul muncii. Deși aș incerca. NU știu daca acum sunt pregătită, nu mă simt suficient de … curajoasă pentru asta. Sau mă simt mică și prostuță, uneori. Și am cumva senzatia că ar trebui să fiu un geniu pentru a fi acceptată în lumea medicală din afară. Dar uneori mă simt sufocata de bătaia de joc de aici din jurul meu și chiar aș vrea să fug… Pe străzi pătrățoase, curățate, cu biciclete care umblă liber, cu lume mai civilizată.

În jurul meu meu să fie femei care nu pun o tonă de fond de ten și machiaj pe ele în metrou… Să nu se înghiontească și înjure oricât de aglomerat ar fi și cât de întinși ar fi nervii. Ah, nici măcar să nu se ajungă la așa ceva pentru că sistemul public de transport în comun este atât de bine pus la punct încât mașinile sunt absolut inutile. Ca în vorba aceea „țara bogată nu se măsoară în faptul că toți oamenii bogați sunt în mașini scumpe, ci în faptul că oamenii bogați merg cu transportul în comun”.

Să nu trebuiască să mă spăl pe păr în fiecare zi, pentru că se îngrașă și se murdărește de la aerul care ajunge și în plămâni..

 

Anunțuri