Cezariană sau naștere naturală?

Aud des întrebarea asta și mă întreb… de ce pentru noi în România este o întrebare și o problemă de alegere? De ce este atât de ușor și pentru pacientă și pentru doctor să intre în spital și să bifeze relaxați: tăietură, anestezie generală sală de operații. Eu nu înțeleg decât parțial asta. Da înțeleg frica dată de naștere, durerile nașterii, problemele care pot apărea referitor la viața sexuală ulterior. Tabu-ul de unde ai ieșit din … în fine nu asta e problema. Nu sunt absurdă, nu sunt anti medicină și sunt medic, logic că nu as fi anti medicină. Doar că uneori se exagerează și nu se trage linia acolo unde trebuie după părerea mea.

Aș înțelege să faci cezariană sau să te panichezi dacă bebele a stat mult în travaliu și contracțiile nu mai sunt eficiente, bătăile inimii nu mai sunt ok și trebuie făcut ceva urgent. Dar cu un travaliu condus ok se intâmplă foarte rar, forcepsul și mai rar și bebeii ies ok. Nici cei din epidurală nu ies prea amețiți. Nu ca cei din cezariană. Și totuși e mecanismul care pregătește corpul copilului pentru prima respirație. Trecerea lui pe acolo, întreg mecanismul… da înțeleg, și mai ideal ar fi fără oxitocin, cu răbdare să se întâmple natural, eventual fără anestezie. Asta fiind cea mai naturală variantă. Dar totuși medicina a progresat și probabil se consideră inuman sa lași o femeie 24 de ore sau mai mult în travaliu. Hai să accelerăm tot procesul, scapă și mama de traumă mai repede, și copilul. E ok, e bine până la urmă. Da, ar trebui mesele să aibă altă poziție ca să se nasca și mai rapid. Cotul pe burtă al moașei traumatizează un piculeț mai ales mama. Dar mortalitatea a scăzut. Mortalitatea infantilă și maternă și e mai ok așa.

Dar cezariana? La alegere de frica durerii? Fără motive valide? Sau și mai rău de motive de concediu, dată a lunii, zodie, sau mai știu eu ce. Cred că asta mă scoate cel mai rău din sărite: la cerere. Vreau eu să fac cezariană. Ca să nu sufăr la naștere. Ca să-mi fie ușor. Ca să pot alege cât de cât ziua, ora. Să am motive să stau în pat 1-2 săptămâni apoi timp în care se ocupă altcineva de copil. Pentru că va fi foarte foarte greu. Pentru că durerea refacerii este mai mare decât durerea nașterii care trece. Hormonii dați de natură fac să dispară această durere rapid. Nu e nimic natural în cezariana la cerere și părerea mea este că este egoism. Da, suntem oameni, luăm alegeri greșite. Eu iau alegeri greșite când mănânc ciocolată deși am promis că nu mănânc. Cei care aprind țigară după țigară deși se urăsc apoi. Tot ce facem pătat de frică ne afectează motivele raționale și alegem greșit.

Si eu nu cred că mai putem să dăm o zodie cu ascendent și ce mai există unui copil programat pentru nașterea prin cezariană: „veniți joi, la ora 12 scriu în carnetul de la sală să ne programăm pentru cezariană”. E o alegere ne-naturală total, dictată de noi înșine, personalul medical, ordinea de pe tabelul din sala de operații și altele.

De aceea judec. Pentru că sunt om, femeie și așa suntem noi toți. Judecăm. Judec faptul că nu discută nimeni și nu se fac cursuri publice să știe lumea. Să se explice. Că durerea de naștere trece repede. Că există anestezie care ușurează asta. Că există medici și moașe care pot conduce travaliul minunat. Că progresul medicinei nu implică faptul că putem tăia și coase la loc uterul și scoate copilul în acest mod, fără să fie nevoie. Că organismul mamei și al copilului sunt pregătite pentru acest proces de la începuturile timpului. Si progresul din jurul nostru implică spital, oxigen, aparatură, medicamente pentru orice caz în care ceva nu merge cum trebuie.

Și știți oare că și din cezariene ies copiii cu forceps? Că pot fi amețiți, ciupiți cu bisturiul, se pot adapta și alăpta mai greu? Că veți merge foarte greu și vă veți ocupa dificil de copil la început?

Deci judec și mă rog să pot alege nașterea normală. Și să fie totul bine. Si cred că înțeleg de ce se alege cezariana. Pentru că in spital , procesul acesta este luat oricum din mâinile noastre. Tații nu sunt acolo, sunt doctori și asistente. Si dacă tot pierdem controlul în mare parte, atunci e mai ușor să îl pierdem cu totul. Să închidem ochii, să punem câmpuri chirurgicale pe noi și să așteptăm cu sufletul la gură sa auzim plâns de copil. Și psihic e mai greu. Și fizic e mai greu dar pare ușor. Pare mai complicat să îl scoți pe unde a fost proiectat să iasă. Si pare mai sigur și mai ușor să îl scoata o mână de doctor eficient. Știu și asta și nu judec drastic. Si nu judec mamele. Judec doar sistemul care este așa cum este. Dacă balanța s-a dus spre ceva ce nu ar fi trebuit sa fie pus pe masă în primul rând. Dar momentan nu am ce face….

 

Episodul viitor despre skin-to-skin, unul din marile idealuri- și de ce oare e atât de greu să mai acceptăm naturalul (zahărul brut de n ori mai sucmp decât zahărul alb deși primul este forma naturală… cam același lucru)