Dificultăți în a mânca… 15 săptămâni

Greu greu de hrănit o femeie gravidă. Mai o greată, o aversiune, o poftă… pus kilograme puține, greu de ales ingrediente. Atunci când te chinui parțial să eviți cât poți ce e toxic și totuși trebuie să mănânci și înnebunești când vezi:

– nu avem niciun fel de Mezel fără nitriți și glutamat, sau foarte foarte greu se găsește așa ceva… ca sa nu mai zic că mezelurile per se nu sunt ok, dar totuși ceva acolo să faci o pizza în casă. Nimic. Și în piață cum să îi crezi? Pe cuvânt?

– Laptele are hormonași și atunci poți alege eticheta bio – in mega, marca lor costă în jur de 5 lei. Sper că este etichetă reală. (exista și alte variante, alte firme mai scumpe în Auchan, Cora etc). La Dorna are eticheta bio, dar aproape tot este omogenizat, și asta încerc să evit de câțiva ani… ceva cu niște studii legate de lipidele care se omogenizează și nu ar trebui să fie absorbite în forma aia de organism… până aflu mai multe mai bine evit. Și da, lapte trebuie să beau câte un pic măcar pentru că am nevoie de calciu și sigur nu îmi iau destul. Și bebe ia din oasele mele dacă nu îi dau ce trebuie.

– Puiul – să fim serioși, mai crede cineva că nu este hormonizat vreun pui? Da, scrie pe Cocorico fără hormoni și fără făinuri animale, dar in fine… ca și chestia bio trebuie să îi crezi pe cuvânt. Mai e puiul de țară, de unde știi sigur sursa dar trebuie să îl și ai (atenție, ficatul ar fi de evitat pentru că se acumulează un pic de vitamina A, un pic mai mult decât ar fi necesar și e posibil să fie toxic pentru bebe)

– Vita… ocazional în ciorbă, nu prea mă omor după și sinceră să fiu nu prea știu să gătesc

– Porcul, da ocazional dar e cam gras pentru gusturile mele

– Pâinea e greu de ales ceva care să nu fie plin de e-uri, dar am ales la asta să nu mă uit așa riguros (atâta vreme cât încă mănânc pizza în oraș de la pizzahut, e singura pe care o mai suport)

– Legume momentan nu suport deci nu mă bag pe teritoriul ăsta, nu ințeleg de ce le refuza corpul meu dar aștept să treacă perioada asta și să pot să îmi adun iar vegetalele – pot dacă sunt gătite termic, la cuptor, dry cooker sau oricum. Numai că nu știu din punct de vedere al vitaminelor ce rămâne?

– Fructe pot sunt bune, le suport pe multe dintre ele

– Semințe uscate momentan nu mai pot, am încercat ceva alune și îmi plac dar în cantitate mică

– Cafea cantitate mică, nu decofeinizată decât dacă se găsește una bio care să nu fie decofeinizată prin cine știe ce metodă ciudată/toxică. 2-3 degete pe fundul unei căni de 200-250 ml. Plus lapte. Dimineața

– Pește proaspăt ar fi ok, nu prea știu cum să gătesc orice fel de pește. Am luat somon congelat de mega, acela pe care scrie porții somon sălbatic. Măcar o dată pe săptămână am masă de somon. Am încercat păstrăv nu prea mi-a ieșit la gătit și a fost bleah bleah bleah. Câte o conservă de ton tot cam în ritmul ăsta, una la 2 oameni o dață pe săptămână de obicei în paste sau quiche. (recomandarea este să nu depășești 4 / gravidă/ săptămână :)) ha ha încă nu e cazul)

– Momentan nu am reușit sub nicio formă să mă las de ciocolată. Și am mustrări de conștiință..

– Mai pap ceva brânzeturi pasteurizate- gen emmentaler sau cașcaval, nu suport telemeaua momentan.

– Hmmm cam asta ar fi la 15 săptămâni

Anunțuri

Răutăți…

Pauză de la bebelușenii… și un pic de inner self analyzing… mă simt rea câteodată, și deși toata lumea îmi spune că nu este așa (evident mă gâdilă la orgoliu, pe cine nu ar gâdila la orgoliu?) totuși mă simt… și să zic și de ce înainte să explodez în multe bucățele:

– răspund impulsiv, uneori răstit… persoanelor dragi și iubite, care deși nu au avut intenția să mă enerveze și totul e din grijă și iubire, eu sunt țâfnoasă și sunt enervată – de afirmații din grijă „de ce ești slabă?” „de ce nu mănânci?” „de ce ai învățat tu să mănânci doar nu știu ce…?” ” de la cine?” – și mă simt atacată pentru că am senzația că nu mi se ia în considerare voința, de parcă mi-ar trebui cineva din exterior să decidă ce și cum mănânc. Deși știu motivul conștient pentru care m-am supărat, nu e un motiv să țip la una dintre cele mai bune persoane din lume, la o persoană la nivelul căruia de iubire și căldură sufletească … mi-ar trebui poate o mie de ani să trăiesc ca să ajung. La o persoană pe care probabil cu mine nu o voi mai avea multă vreme și la gândul că aș putea să o pierd mă sufoc și îmi vine sa urlu și să plâng și sa nu mă opresc. Și sufăr că m-am enervat, și știu că poate vorbele mele au rănit, nu definitiv, dar orice vorbă rea aruncată așa sigur rămâne undeva acolo și acum nici să mă târăsc în genunchi nu aș găsi iertare în fața mea, în fața felului cum mă simt acum. Și mor de dor și telefoanele nu ajută…

– am gânduri ciudate – de genul: mi se zice că se dorește ca al meu copil să fie băiat și deși mie îmi plac băieții, în secunda 2 m-am gândit că vreau fată. Doar ca să nu fie ca ce vor alții. Sunt prea orgolioasă. Nu e normal și nici omenesc să simt așa. Nu e normal deloc. Nu e normal să vreau să fug de lume în mod egoist și să îmi stric singură copilul așa cum vreau eu, doar pentru că refuz ajutor exterior. Din orgoliu.

– egoism egoism pe toate căile la mine. Nu spun oamenilor de copil, nu mai accept lucrurile pe care le-am acceptat pe vremuri. Nu mai sunt tolerantă la durerea oamenilor. De ce mi se pare absurd când oamenii gândesc absurdități?

– De ce mă simt superioară altor oameni? Doar pentru că reușesc să citesc mai repede sau să fiu mai rapidă în citit, sau în înțeles anumite lucruri. De ce am sentimentul ăsta de superioritate câteodată?

– De ce mă simt superioară doar pentru că nu îmi înșel soțul? De ce mă simt superioară că ne iubim și ne este bine bine împreună?

Îmi urăsc orgoliile astea stupide. Îmi urăsc reacțiile impulsive, egoismul, orgoliul. Da, sunt iubitoare și lumea zice că sunt, dar mă și enervez și sunt țâfnoasă și zic lucruri rele și am toleranță scăzută la neînțelegerea celor din jur. Urăsc faptul că al meu copil va avea o mamă așa și nu va avea lucruri bune de învățat de la ea. Mă urăsc și mi-e frică ca orice om laș. Mi-e frică că tot ce fac rău se întoarce împotriva mea. Mi-e frică că tot ce fac bine nu este și nu va fi niciodată suficient să acopere tot ce nu este bine în ce fac eu. Și că deși în timp, cu toată maturizarea și învățatul mă voi simți din ce în ce mai superioară, voi fi mai orgolioasă și mă voi enerva mai mult . Voi fi mai rea. Pentru că sămânța de rău și egoism a crescut cu timpul știu eu sigur că a crescut în timp, o simt și o știu. Și cum facem binele din noi să crească cât să spele ce e rău?

Da, nu pare rău, ce zic eu, dar dacă reflectați și vă uitați în voi în interior, sigur veți vedea că nu e totul ok și că ati acceptat ușor ușor compromisuri și răutăți care pe vremuri păreau mari, dar acum fac parte din ființa umană. Și ne spunem că e totul în regulă doar ca să ne suportăm in continuare.

Știu că nu e nimeni supărat pe mine…. doar eu și de mine nu pot fugi niciodată… nu reușesc să mă fac mai suportabilă în fața mea…

Băiat sau fată?

Întrebarea asta o primești în general când spui lumii că aștepți un copil. Răspunsul este evident întotdeauna. „orice sănătos să fie”. Pentru că nu contează dacă e băiat sau fată, sau orice, numai malformat, bolnav, sau în orice alt fel să nu fie. Contează mai puțin dacă cumperi haine roz sau albastre atâta vreme cât e totul în regulă. Și atâta vreme cât e copilul tău și îł modelezi și îl educi, iar nu contează ce este. Doar e o lume a egalității, nu-i așa? Ar trebui să se considere că au șanse egale și băieții și fetele și să nu se mai discrimineze.

Evident, în jur toată lumea are preferințe. Părinții mamei și tatălui tineri și-au făcut deja idei și e posibil să vrea ceva anume. Cred că asta mi se pare ciudat, dar sunt hormonală și sensibilă și îmi sare tandăra din orice. Oarecum. Nu țip, dar mă consum interior, îmi fac gânduri, calcule, nervișori pe lucruri foarte stupide. Îmi închipui că toți vor să sară pe copilul meu. Că or să se bage, or să vrea să fac ca ei, or să vrea să educ așa cum vor ei, nu or să țină cont că știu 2-3 lucruri totuși. Că da, sunt o mamă tânără și neexperimentată dar pe de altă parte sunt șî medic pediatru. Da, nu am schimbat scutecele pacienților și nici nu am stat cu ei toată noaptea sa dorm cu ei în casă, dar țin la sfaturile și recomandările pe care le fac eu pacienților. Și sper să reușesc să aplic și la mine tot ce recomand altora. Da, știu vorba „nu fă ce face popa, fă ce zice popa” dar eu consider că nu aș face niciodată altceva de ce recomand lumii care vine la mine. Sau invers, nu recomand niciodată ceva ce nu aș face și eu. Și da, mai avem și alte avantaje. Informație, posibilitatea de a cumpăra mai multe lucruri decât au avut ai noștri. Alegeri. Bio, bumbac, haine, mâncare și tot felul de alte lucruri. În limita posibilităților financiare.

Și de asta sunt căpoasă. Și de asta nu vreau sfaturi venite din afară prea multe. La ce nu știu, nu refuz, pot să mă și documentez, șî oricum suntem gașca noastră de doctorițe cu care ne vorbim. O fi mai bine, sau mai rău, nu știu exact…

Se întreabă lumea de ce atâtea analize. Ce atâtea ecografii, analize de sânge și altele? Păi, da știu că nu existau mai demult dar sunt importante toate. Să diagnostichezi din timp. Există acum chiar posibilități de operație in utero, am auzit chiar în România, deși presupun că sunt mai rare. Se poate ști dacă bebe e prea mic, prea mare, dacă evoluează bine sau rău, dacă are cordonul înfășurat, ceva la inimioară, orice problemă care să necesite atenție imediat după naștere. Se pot investiga tot felul de afecțiuni ale mamei care pot afecta fătul. De la hipertensiune, infecții, diabet și multe altele… toate astea contează să le știi, pentru că poți interveni pe parcurs cu pastile, susținere, perfuzii, cezariană etc etc. Deci e importantă urmărirea sarcinii, Foarte importantă. Și nu cred că este dăunătoare în vreun fel (vezi teorii conspiraționiste despre ecografii…. no comment…)

 

Da, știu că aparent nu are legătură ce am scris mai sus legat de întrebarea băiat sau fată… mai degrabă e legată de ideea de independență, ajutor primit cerut nu impus, eu căpoasă…

14 săptămâni

Așa, împlinim încet 14 săptămâni. Fără probleme majore până acum, nu sângerări, crampe ușoare. Cum suntem 3 prietene rămase gravide în aproximativ același timp, pot să adun niște experiențe și să povestesc prin ce se trece în perioada asta, și ce trebuie făcut. Cum suntem 3 care avem tangențe cu domeniul medical atunci cu siguranță, probabil o să găsiți exagerări pe alocuri, și luați-le ca notă informativă. Suntem făcute să fim paranoice prin prisma meseriei.

1. Simptome: primele simptome pot încet încet să înceapă în săptămâna 6, cam așa. Uneori mai devreme. Printre primele: un pic de somnolență, urinat un pic mai frecvent, începe un pic de greață, inițial la un nivel așa ușor, puțin deranjant, dar e cam tot timpul acolo. Cam acum poți face primele teste, analiză de sânge (vezi HCG-ul din post-ul anterior), și chiar ecografie. Cu puțin noroc bebe e vizibil la ecografia abdominală de acum. Dacă nu, la cea transvaginală sigur este. Cu mențiunea, dacă bebe este mai mic decât calculul- adică dacă faceți parte din categoria femeilor cu ovulații și menstruații neregulate, atunci e posibil să nu fie conceput ca la carte în ziua 14 și el să fie mai mic. Și dacă se face ecografie prea devreme, există riscul să nu vadă prea multe și să treceți prin saga repetării HCG în evoluție, pentru a vedea sigur că există acolo un embrion viabil.

Cu distracție crește greața. Se evită anumite mirosuri, alimente (chiar gândul la anumite alimente poate provoca greață și vărsături). Unele femei resimt asta mai rău, altele mai puțin rău. Sunt mituri și mituri. Dacă e băiat mănânci mai mult și vomiți mai puțin, dacă e fată vărsăturile primează. Vedem și facem statistică. Eu am rău la un nivel mai scăzut, am avut doar 3 vărsături, greață destul de intensă seara, dar trece dacă stau în pat și mănânc sărat (covrigei, sticksuri). R nu e atât de norocoasă. Ea varsă și varsă și varsă în continuu, are digestie foarte încetinită, nu prea poate să mănânce mai nimic și e posibil să aibă ceva carențe deja. Nu poate să bea apă. (și e necesară – cam 8 pahare pe zi!).

Se zice că începe să scadă spre săptămâna 14 – 16. Încă așteptăm cu interes acest moment.

Urinatul frecvent – mai multe mecanisme, dar uterul cam ocupă același spațiu cu vezica urinară momentan și e înghesuit acolo. Și  e și necesar: bei apă multă, urinezi frecvent. Mecanism de apărare împotriva infecțiilor urinare (un risc întâlnit în sarcină).

Anumite pofte și aversiuni: se zice că organismul este mai inteligent decât noi, el evită ce e nociv pentru făt, și poftim la ce anume ne lipsește în acea perioadă. Eu cred asta, dar cred că oamenii prin industria alimentară au găsit metode de a păcăli acest mecanism – vezi glutamatul de sodiu, care afectează neuronii sațietății și în timp se creează chiar dependență până la un anumit nivel. Sau pofta de ciocolată și dulce – în afară de hipoglicemie sau ceva carență de zinc – care s-ar rezolva din două pătrățele – totuși nu ne oprim după două pătrățele.

Eu am vărsat de ambele dăți când am mâncat ceva, de care inițial avusesem poftă: pește afumat- ceva crap, am făcut sendviș și acum nici măcar nu pot să mai gândesc că aș mânca așa ceva în viața mea. Și am luat din piață, de la sibieni niște mușchi file pentru un sendviș (atenție mezelurile, desi trebuie evitate foarte mult, dacă totuși le consumăm trebuie încălzite –steaming hot– pentru a evita riscul de contaminare cu Listeria). Era afumat. Bleah bleah bleah. Cred că bebele nu vrea să mănânce nitriți, oricât de natural e fumul la care au fost produși. Am înțeles și am ascultat.

Din câte am citit greața e bună. Înseamnă că bebe e viabil. Înseamnă că știe să aleagă ce e bun pentru organism. Și să evite ce e cu potențial nociv. Deci îndurăm. Ne perfuzăm dacă e nevoie.

2. Ceva analize. Da ecografie. Vrei să vezi bebele, să știi că e bine implantat, că e unde trebuie (atenție la posibilele sarcini extrauterine). Că are inimioară și bate.

Ceva analize uzuale, adăugate niște calciu, magneziu, fier să știm de unde începem. (și tot ce ne mai trece prin cap și reușim). La un moment dat, pentru siguranța bebelui, a noastră și a ginecologului trebuie să efectuăm și markerii virali de hepatită B, C, HIV, sifilis.

Analize de urină, din motivul prezentat mai sus- posibile infecții urinare, proteinurii sau alte probleme. Astea le vom repeta probabil frecvent.

Între săptămâna 11-13 se va efectua dublul test. E foarte important pentru că dacă iese bine, nu mai este necesar triplul test. O să explic mai multe altă dată dar la partea ecografică se vede copilul destul de bine, cu cap și tot, piramida nazală, inimioară etc. E important. Și se combină cu partea de analize de sânge. Rezultatul un risc statistic corelat și cu vârsta. Eu zic că este un test important. Uneori, dar nu e niciodată sigur pentru că bebele are 4-6 cm, se poate spune dacă este fată sau băiat. Nu este foarte sigur și se poate înșela ușor. Mai bine așteptăm pentru mai târziu pentru certitudine.

 

Hmm cam atât. Pentru noi e prea devreme să cumpărăm pentru bebel chestii, mai durează. Știu că trece repede timpul dar vedem mai încolo. Începe etapa de documentare de căruțuri și pătuțuri, calculatul bugetului etc.

 

Ah era să uit, evident în perioada asta ți-alegi ginecologul, dar probabil nu trebuie să rămâi definitiv la acest ginecolog dacă nu îți convine ceva. Presupun că mai târziu este mai greu de schimbat cu bebe mai mare. Deși îmi închipui că dacă alegi să naști la privat și plătești și tot nu te dau afară dacă nu ai totuși un ginecolog ales. Vei naște cu cine e de gardă. Dar e bine totuși să te urmărească cineva, să nu te răzgândești de 10 ori.