Stressul și sarcina

Cred că e greu să existe o sarcină fără niciun fel de stress și grijă. Cred că din secunda doi.. sau mă rog, dacă ești ca mine, nu chiar din secunda doi, dar din momentul când a existat siguranța că fătul este viabil, că îi bate inima, că am trecut de primul trimestru, că am trecut de anumite hopuri și că… acum există șansă să îl păstrez – I mean I can really really keep him… nu mai trece vreodată stresul. E imposibil. Începi să îți faci griji din ce în ce mai mari.

De scări. Să nu cad să îl lovesc. Să nu răcesc, să nu iau vreun microb care să îl rănească.

De boli, sindroame. Ah nu mai sunt de ajuns simple analize ca cele de screening, ca dublul test, ca ecografii simple să te mulțumească și să te asigure că nu există nimic în neregulă cu copilul. Ar trebui cele mai sofisticate dar nici alea nu ar fi de ajuns. Ar trebui mutați munții din loc. Incertitudinea e un stress uriaș.

I-am văzut mâini, degete, picioare, fața cu buzele. Inimioara cu un punctuleț strălucitor (echogenic intracardiac focus – http://en.wikipedia.org/wiki/Echogenic_intracardiac_focus ) ceea ce m-a speriat îngrozitor șî nu o să mă liniștesc până iese și îl tin în brațe și știu că e bine. Orice s-ar zice, orice mi s-ar explica, orice orice aș citi și orice aș ști.

Și e culmea cum este ființa umană făcută. Când știi că e viu și mișcă și îl simți, cum poți să te abții să nu îl iubești? Și da, am încercat să mă abțin și să mă abțin până nu știu că e totul în regulă pentru că neîncetat mi-a fost frică de complicații și probleme. Dar nu am reușit. Pentru că deja e copilul meu, a fost mereu și îl iubesc mult mult. Și e parte din mine.

Și e băiat. Și mi-e frică deja pentru el. Și îmi va fi și mai frică. Nu o să se oprească vreodată aceste temeri. Dar așa devenim nemuritori, nu așa se zice? Trăim prin copiii noștri.

Și nu pot acum decât să mă rog. Pentru ca orice ar zice analizele, ecografiile și orice altceva, până iese la viață (evident și după aceea) este exclusiv în mâinile Celui de Sus. Și doar așa se poate câștiga această magică loterie care este sarcina și nașterea.

Anunțuri

Povestea aia veche… cu Listeria

Listeria monocytogenes este o bacteriuță. Nesuferită mai ales pentru femeile gravide și pentru copiii lor. Se pot întâmpla multe multe lucruri neplăcute și de evitat dar nu despre asta voiam să zic. Mă gândeam că lumea ar trebui să știe ce este de evitat în sarcină. Aparent din populația cu acces la calculatoare și internet sigur se știe acest lucru, mai la sate și în alte părți lumea nu prea știe, pentru că am auzit diverse cazuri. Dar cu o cărămidă se începe orice construcție, și mă gândeam că de 4 luni de când citesc obsesiv pe diverse site-uri, în articole, forumuri, în engleză, franceză și română, poate adun niște informații.

Știu poate am fost mai exagerată și sunt multe povești de genul: eu am mâncat toată sarcina x și y fără să fiu atentă și extra îngrijorată, și nu am pățit nimic.

Deci

1. Nu se mănâncă carne crudă, sau gătită în sânge, sau prea puțin gătită. Deci fripturica de vită bine făcută (atenție la cele care sunteți fane bucătărie franceză sau aveți excursii în aceste țări), biftec tartar trebuie evitat. Gătit, gătit și extra gătit. Eu tai în bucățele mici și micuțe orice carne și le gătesc destul timp, la temperatură înaltă. Se spală bine cuțitele, vasele, tocătoarele și orice a fost în contact cu carnea crudă. Cu apă multă și detergent de vase.

2. Nu se mănâncă ouă mai crude sau moi (atenție la maioneză – deși aici am găsit în principal atenționarea legată de salmonela, sunt unele articole care spun că ouăle pot conține și listeria). Ar fi ok dacă am avea ouă pasteurizate, dar eu nu am găsit niciodată asta la noi în țară cel puțin și cred că ar râde lumea de mine dacă aș întreba de asta la supermarket.

3. Nu se mănâncă nicio brânză, niciun fel de cașcaval, niciun fel de lapte nepasteurizat. Asta a însemnat că nu am mai putut să iau din piață de la brânzeturi de sibiu, unele din preferatele mele, că am evitat brânzica de la vecina mea de la țară pentru că nu știu văcuța ei dacă a fost testată în vreun fel. Și orice brânză din magazin să scrie pasteurizat pe ea. Da, există șanse să nu fie la fel de sănătoase ca ceva natural dar am pus cele două riscuri în balanță și asta a fost alegerea mea.

4. Nu mezeluri care au stat mai mult desfăcute în frigider, sau sendivșuri care au stat în aer liber. E bun ceva proaspăt desfăcut pre-ambalat (iarăși alegere între mezeluri din piață vs supermarket). Sau încălzite. Deci pizza ar trebui să fie în regulă. Pate-uri, caltaboși, hotdogi, doar la conservă sau vidați pre-ambalați (teoretic industrial se testează listeria la fiecare și se ambalează). La fel de preferință încălzit – eu le-am folosit la sandwich maker, în omlete făcute bine, sau în pizza. Dar foarte rar, pentru că mezelurile pe lângă asta mai au și tot felul de alte porcării: nitrit de sodiu – nedovedit dar poate face malformații; glutamatul de sodiu – potențiatorul de aromă despre care se spune că poate afecta sistemul nervos, deci mai bine nu la un bebe în formare. Eu încerc mult să evit glutamatul și e aproape imposibil: ce mezeluri am găsit care să nu aibă: cele de la raionul bio (deși acolo uneori mai au nitrit), și gama vitality de la campofrio..cel puțin sper că nu are. Deși dacă m-aș îndoi de fiecare etichetă aș lua-o razna mai mult de atât.

De evitat orice crud-uscat! Adică pa! pa! salam de sibiu

5.  Am spus la revedere brânzei Brie, Camembert și gorgonzolei. Da, știu se zice că există și cu lapte pasteurizat dar eu una am preferat să nu risc. Și am renunțat și la pizza Quatro Formagii- da, știu e încălzită, dar din nou am preferat să nu risc.

6. Se spală foarte foarte bine legumele, fructele și orice se mănâncă crud. Adică foarte foarte bine.

7. Igienă și în frgider aș zice eu.

Da știu, poate am exagerat și multă lume nu gândește ca mine. Dar eu mă gândesc câte sarcini sunt pierdute și cauzele nu sunt diagnosticate niciodată, câți copii se nasc cu infecții și nu ies neapărat germeni la analize etc etc. Sunt convinsă că e subdiagnosticată. Și îmi dă senzația că aș putea face și eu ceva legat de sarcină, că cumva aș contribui și eu la bunăstarea ființei din mine, ca să zic așa. Pentru că pare ciudat să fii doar un mini incubator uman și să nu faci nimic activ…

Ce tot spunem noi in garzi de mult…

Poate acum, ca a apărut la televizor, una din principalele surse de informare ale poporului român: http://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/avertisment-pentru-parinti-leacurile-babesti-au-trimis-un-bebelus-pe-patul-de-spital-in-stare-grava.html vom începe și noi să fim crezuți…

De zeci de ori în camera de gardă vin copii înfășurați în diverse mirosind a oțet.

Cât de mare a fost febra? Ce i-ați dat? I-am înfășurat șosetele în oțet… E unul dintre cele mai frecvente lucruri pe care le auzim la camera de gardă. Și nu sunt părinți needucați, necitiți. Dar majoritatea cred că în panica de moment ascultă și îșî aduc aminte sfaturile primite în trecut șî întâmplările din copilărie… oțet la picioare, frecție cu oțet și cu spirt. Și apoi la spital. Au mai fost copiilași cu arsuri, sau cărora le-a crescut temperatura, pentru că alcoolul produce și vasoconstricție și în loc să ajute la scăderea febrei… crește și se panichează părinții mai tare. Nu știu dacă și ce functiona când eram mici. Am senzația că înfofoliți poate transpiram și când ieșeam din plăpumi se răcea transpirația pe noi. Poate își făceau efect antitermicele (nu comentez nimic de piramidon și aspirină momentan)

Ideea mea este că dacă funcționa la noi, nu înseamnă neapărat că este cel mai bun lucru din lume. Dacă noi am crescut cu biscuiți frumoși și grași nu înseamnă că trebuie să continuăm cu această idee acum. Medicina evoluează. Citim în continuare. Adevărat când copiii noștri vor avea la rândul lor copii e posibil ca multe idei să se schimbe în continuare și să râdă și ei de cum au fost crescuți și să se întrebe cum au reușit să supraviețuiască. Asta nu înseamnă că trebuie să rămânem în trecut doar pe ideea că și ce e acum poate se va schimba și nici așa nu e bine. Trebuie acceptat progresul și căutat în continuare progres. Doar așa merge lumea mai departe.

Și ca idee pentru febră:

1. Dacă este sub 38,5, nu se intră în panică. Se dezbracă copilul în pampers, maieuț, tricou subțire. Dacă nu sunt frisoane nu se înfofolește. (frisoanele sunt altă mâncare de pește ca să zic așa). Se hidratează bine bine. Se dă apă cu lingurița, cu seringa e foarte amuzant am încercat eu la copiilași terorizați. Cât de multă.

2. Dacă crește în continuare – există și copii supraîncălziți și deshidratați – se dau cu grijă antitermice. Cu mențiunea că efectul nu va fi instant. Adică dai siropelul nu scade în secunda doi temperatura, mai durează minim 30-40 minute timp în care se continuă cu hidratarea, copilul ținut dezbrăcat.

3. Dacă temperatura a crescut mult și este în jurul valorii 39,8-40 sau valori foarte mari care cedează greu atunci se dă siropelul sau supozitorul de febră, se pot începe împachetări – cu prosopele umezite în apă, sub dușuleț scăzând treptat temperatura de la temperatura obișnuită de baie ușor ușor. (nu se pune apă rece imediat pentru că pot apărea frisoane și se obține efect invers). Și aș recomanda mersul la medic. (uneori dacă este prima zi de boală febrilă, a doua zi s-ar putea să fie mai în regulă și să nu mai existe probleme, temperatura scăzând treptat – dar pentru siguranță și liniștire…)

4. Ceea ce nu se face niciodată: nu dăm siropul 1 copilului, stăm 10 minute vedem că nu scade temperatura, trecem la siropul 2 și apoi și la vreo 2 supozitoare… risc de intoxicație, de afectare hepatică și renală în timp. Nu sunt de acord nici cu schema din 4 în 4 ore alternăm antipiretice, pentru că febra are și rolul ei și în general dacă se tratează cauza următorul episod febril va avea o valoare mai scăzută și tot așa.

5. În general nu ar trebui să sărim la antibiotic de la prima zi de febră. O boală virală, care trece de la sine se va remite singură (da, există și un risc de suprainfecție bacteriană). De aceea dacă dupa 2-3 zile de evoluție, febra crește, sau nu scade deloc: analize și antibiotic. Trebuie menționat că în Anglia de exemplu, unele rețete se dau de antibiotic de luat acasă, dar nu vor putea fi ridicate din farmacie decât după 48 de ore. Tocmai pentru a lăsa timp și organismului să evolueze spre bine. Evident dacă este o situație mai gravă niciodată nu va fi tratată acasă. Automat putem presupune că dacă s-a dat o rețetă cu antibiotic dar nu s-a hotărât internarea nu este o situație atât de gravă. Dacă are nevoie de injectabil atunci e altă poveste… Și consumul lor de antibiotice este scăzut comparativ cu al nostru ! Și rezistența la antibiotice la fel!

Ce maternitate e bună?

Nu pot să mă gândesc cum aleg oamenii maternitatea la care vor naște copiii lor fără să o fi cunoscut cu adevărat înainte de a o vedea și de a analiza critic detalii legate de aceste locuri. Știu șî îmi închipui că lumea nu se uită la ce mă uit eu, la ce ne uităm noi ca medici care am tot umblat în diverse locuri și putem să analizăm prin filtrul a ceea ce știm că este în regulă.

Sunt maternități de stat și maternități private în București. La cele private nu am avut acces decât tangențial. Pe cele de stat le cam știu mai mult sau mai puțin pe multe dintre ele. Nu pe toate, și nu vreau acum să dau și nume e doar o analiză.

Ce trebuie să cauți la o maternitate?

1. Ce e primul oul sau găina? Evident se alege medicul, pentru că până la urmă este unul din factorii cei mai importanți în toată decizia. Și abia apoi alegi și maternitatea pentru că în principiu vine la pachet cu medicul. Evident, un medic de la stat poate lucra și la privat și ai și opțiunea de a alege privatul la care lucrează acel medic. Dacă este ok și din punct de vedere financiar. Dacă știi câte un medic doi la fiecare spital de stat poți face și invers, te gândești care maternitate este mai ok. Aici sunt de ajutor forumurile, similar cu căutarea de restaurant pentru nuntă. Există forum care descrie orice, experiența mămicilor peste tot.

2. Ce se știe despre acea maternitate? Dacă ești fan rooming in atunci poate asta trebuie căutat. Acum există în destul de multe spitale rezerve pe acest principiu, deci putem să nu ne mai facem griji. Există si rezerve private și crește un pic confortul.  Problema este că nu poți să îți rezervi din ianuarie o cameră în ideea că naști în aprilie. Trebuie să ai noroc să nu fie supraaglomerat atunci și să existe o rezervă. Sunt condiții bune, la unele spitale aproape cu aspect de spital privat (și preț destul de mare, de genul 100 euro pe noapte). Din păcate nu pot rămâne cu mama membrii ai familiei peste noapte deci la partea asta mai e de lucrat un pic.

3. Eu aș fi vrut o maternitate la care să am un pic de mână liberă. Adică, totuși sunt medic și știu lucruri, mai mult de atât sunt chiar pediatru, și aș ști totuși ce vreau pentru copilul meu. Dar nu am găsit nici eu o maternitate la care să mă lase să „îmi fac de cap”. Nu rău de tot. În sensul: dacă vreau skin-to-skin după naștere… (http://clubulbebelusilor.ro/articol/777/prima-ora-de-viata-ora-magica-pentru-nou-nascut-si-mama.html), dacă totuși nu insist cu perfuzia cu oxiton, dacă vreau să fiu lăsată să mă plimb prin spital în travaliu nu să stau la pat… și multe altele. Trebuie să am noroc să fiu în gardă cu cineva de treabă care să mă știe și pe mine și să fie și deschis la minte.

4. Privatul îți oferă toate acestea. Soțul nu leșină, spitalul arată bine, poate să rămână cu tine peste noapte. Există cel puțin o maternitate la care se acceptă skin-to-skin. Planul de naștere al mamei a început să se accepte în privat destul de bine. Mamele au voie să fie insoțite de tați (fără șpăgi majore) în sălile de naștere și dacă este unul mai rezistent, chiar să rămână (nu e cazul) și în timpul nașterii…etc tăiat de cordon și multe alte aspecte care ar trebui să facă parte din alegerea normală a unei femei legat de actul nașterii. Nu să fie limite impuse rigid.

5. Trebuie neapărat să se sprijine alăptarea. Spun asta pentru că am văzut maternitate unde există rooming-in dar… mamelor li se zice să alăpteze din 3 în 3 ore nu am auzit niciodată cuvântul la cerere. Li se zice dacă bebele plânge după jumătate de oră să vină să ceară supliment pentru că este clar că nu au lapte destul. Ceea ce este de-a dreptul absurd. Și în plus nu se dau 5-10 ml cu seringa cum este normal ca să nu diminueze efortul bebelui de a învăța să sugă cum trebuie, se dau 20-50 ml cu biberonul! Or fi ele tommy tippee sau știu eu ce din sponsorizări dar tooootuși. Să ne mai mirăm că toți bebelușii vomită? Plus recomandările de alăptare sunt groaznice…și e spital nou renovat și frumos și destul de căutat. În fine…

6. Nu mă înțelegeți greșit și la privat se fac recomandări stupide legate de alăptat și nu mă mir pentru că nici asta nu e perfect. Dar există la majoritatea maternităților consilieri de alăptare și oameni care își știu treaba (la privat, dar sunt mulți rezidenți care se antrenează și la stat)

7. Încă mai studiez. Am pus ochii pe o maternitate privată. Dar vreau să cumpăr multe pentru bebel și o să detaliez mai târziu gânduri și liste și vreau neapărat să fac un curs de consiliere în lactație, scumpicel. Nu pentru mame, pentru profesioniști. presupunând că bebe e prietenos și nu face probleme organismului cât să mă țintuiască la pat. Nu cred asta pentru că noi doi/noi două suntem o echipă. Și eu și cu tati suntem o echipă, o simbioză. Trebuie să ne dezvoltăm împreună și să fie armonie. Nu vor fi probleme.