Nu mai critic niciodată (greu de făcut)

Acum promit să nu mai critic șî îmi retrag pe această cale cuvintele și pe cât posibil gândurile de genul „cum poate să aleagă cezariană când are posibilitatea să nască natural”. Pentru că recunosc chiar am criticat în sinea mea multe femei care au ales asta fără motive de genul tensiune, poziție aiurea a fătului, medicale de tot felul. Astea nu se pun. Dar o femeie care se duce la doctor și comandă ca la piată cezariana, recunosc cu mâna pe inimă că am gândit… am judecat-o.

Și acum înțeleg

Sistemul medical în România te împinge la asta. Te face să intri în panică, să stai în incertitudine, Să te întrebi: de ce trebuie să fiu stresată și pedepsită doar pentru că am vrut sa nasc normal? Pentru că asta e senzația. Pentru că te fac poveștile și realitatea să crezi că atunci când ajungi acolo la spital nu vei fi ascultat. Uite altă … persoană venită să nască. Are tupeu să aibă contracții noaptea/în zi de sărbătoare/zi liberă… în loc să ne dea și nouă liber, să avem o gardă bună și ușoară. Nuuu noi trebuie să ne ocupăm de ea. Și senzația este: o să intru în sala de nașteri, nu or să mi explice nimic, or să îmi pună perfuzii, or să mă injecteze cu tot felul de substanțe, nu o să-mi explice nimeni nimic. Or să-mi rupă membrane, or să-mi dilateze forțat colul, or să mă forțeze să nasc mai repede doar pentru că am avut tupeul să vin aici și să vreau ca al meu copil să vină pe lume pe calea dată de la natură. Și mă panichează asta. Ah și colac peste pupăză să nu fie deloc cum ai plănuit: să nu fie alături de tine persoanele apropiate, să nu fie medicul, că deh au dreptul și bietii oameni la concedii în zile din astea libere…, să fii singur acolo.

Știu gândesc prea mult, ar trebui să mă gândesc să fie bebe bine… dar sunt ruptă de gândurile astea.

Și nu mai judec certitudinea frumoasă a unei cezariene programate. Nu mai judec oamenii care se duc la privat în speranța că acolo poate e mai bine (nu e pentru cine gândește atât de mult și la multe detalii).

Cel mai bine este pentru o persoană care poate nu gândește. Care acceptă de bun că tot ce i se face la spital este perfect. Dar eu gândesc și nu vreau multe lucruri.

Nu, nu sunt sadică. Nu vreau să stau 30 de ore în travaliu. Dar nu vreau ca să nu apuc să intru pe ușă și să sară pe mine, fără să-mi spună, fără să mă întrebe cu tot felul de intervenții. Evident dacă mă doare și am senzația că nu va funcționa cum trebuie vreau epidurală. Și accept riscul ca în acest caz să fie nevoie și de alte intervenții. Dar nu așa aiurea.

Și mă întreb dacă eu îmi fac astfel de griji … deși sunt medic și am totuși un cuvânt de zis pe alocuri…. atunci o femeie normală…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s