Despre naștere- fără frică acum

Recunosc am fost speriată. De toate poveștile din jur. Era sufocant deja să nu mai auzi de nicio persoană care să reușească să nască normal. Toate din diverse motive ajunseseră la cezariene. Și prezentată asta ca o soluție bizară. Tu, mamă ai diverse probleme, nu contează de care, sau bebele. Sau situația în sine. Și atunci lucrul pe care îl ai de făcut este să stai pe spate, să fii anesteziată și să fie scos bebe din tine. Și evident multiple situații în care femeia a încercat să nască și a ajuns la cezariană de urgență. Înspăimântător.

Plus urarea din toate părțile, cu fiecare telefon. Naștere ușoară. Cu completarea sau nu… cât de grea a fost nașterea mea și cât a durat.

Și toate astea pe psihicul zbuciumat al unei biete viitoare mame.

Și ajuns la maternitate. Ideal ar fi fost, așa cum îmi imaginam: se rupe apa (greu de făcut, la 15% din femei se întâmplă asta spontan- sau mai puțin), mergem frumos la spital, eventual e dimineață sau o oră convenabilă și pentru traficul din București), pac pac contracții, rezist la durere și nasc fără analgezie de vreun fel.

Asta era idealul din mintea mea, dar membranele nu s-au rupt, dilatația a început și colul era scurtat, înmuiat și tot. Și eu nu simțeam contracțiile. Așa că a urmat: rupere membrane – a fost greu pentru că lichidul amniotic era scăzut; perfuzia de oxitocină, care a dat un pic peste cap pragul durerii și succesiunea contracțiilor (distanță ciudată intre ele, unele foarte intense altele foarte slabe, nu mi lăsau timp de respiro între ele, durere destul de mare și contracțiile nici măcar nu erau cele de intensitate mare, erau cele de început)- sau poate nu e de la oxiton, poate asa e pragul meu de durere, nu știu precis. Apoi nu progresa dilatația din cauza durerii probabil. Și a urmat epidurala, aleasă de mine. Care nu a fost bau baul pe care mi l-am imaginat- pfft cititul pe internet uneori e dăunător chiar dacă știi să alegi informațiile. Pentru că mi-am simțit picioarele. Pentru că pe măsură ce m-am dilatat și bebe s-a așezat în poziție de naștere (dilatare care a progresat într-o oră și ceva la maxim!- durerea o stagnase) am simțit perfect nevoia de a împinge și am putut să fac asta fără niciun fel de intervenție a moașei – cotul pe burta adică!. În 2 maxim 3 contracții a ieșit bebe și am simțit perfect ce trebuie să fac. Plus că perineul nu era chiar anesteziat deci am simțit și mini tăietura și cusutul care a urmat. Recunosc că m-am simțit lașă și iarăși m-am temut de complicații… dacă era prea anesteziat bebe? Dacă nu simțeam să împing și nu știam ce să fac? Dacă trebuiau alte intervenții gen forceps sau altceva?

Dar nu, nu a fost nevoie. Doamne Doamne în Săptămâna Mare a fost alături de noi. Și a ieșit bebe perfect, de nota 10, mi l-au pus pe burtă instant, l-am mângâiat și șters, a mirosit un pic de sân. Și l-au luat la incălzit și vaccinat etc. Nu a fost pe mine o oră intreagă, nu a fost ora magică, dar a fost bine. Pentru că apoi ne-am reîntâlnit și l-am luat în brațe și nu i-am mai dat drumul toata noaptea. Prima noaptea a noastră a dormit la mine în brațe. Aici mai trebuia doar să fie tati aproape, motiv pentru care poate în privat la un al doilea copil. Ca să impartă și el cu noi acea primă noapte magică. Și apoi l-am învățat să și mănânce încet încet. Dar despre asta altă dată…

 

Anunțuri

Sfaturi din popor – de neînțeles

Mă gândeam la sfaturile primite în maternitate… Au intrat niște doamne, pe rând în diverse momente ale zilei și m-au văzut cu bebe.

„Numai în brațe îl țineți, doamnă? Se învață așa. Nu știți ce șmecheri sunt ei..” Și nu a fost ultima persoană care a tot zis asta. Tineri, bătrâni nu contează. Acest se învață în brațe, se învață cu maică-sa, se răsfață pare să fie în mintea tuturor, întipărit în gene undeva. Și ce contează? Aș răspunde eu. Pentru că bebeluș va fi doar o dată. O perioadă scurtă care trece și mai repede. Și merită să stea în brațe. Doar nu va sta până la 18 ani!

La fel să nu dormim cu el în pat. Serios cred că un copil va vrea independență. Nu o să ne mai vrea el la un moment dat. O să vrea propriul loc, colțișor în casa noastră. Și atunci ne va fi dor să dormim cu el așa cum o facem. (Ah legat de asta am auzit/citit pe un blog un comment de genul – de asta vă înșeală bărbații – genială gândirea. Doar că bărbatul în cazul meu e la fel de îndrăgostit de micul prințișor.

Cele legate de alăptat le ignor din principiu. Să îi dai la 3 ore. Să nu stea numai cu sânul în gură. Lapte prea slab. Nu ascult nimic. Îl ascult pe el și ce vrea să facă și să ceară. Și ca și înainte suntem o echipă bună.

 

Ce nebunii am cumpărat/primit? Listuță

Ca toate graviduțele am ajuns și la pasul de a cumpăra tot felul de lucrușoare. Personal am vrut să merg cât mai devreme pentru că eram stresată: că mă fac mai mare și o să merg mai greu, ceea ce nu e deloc neadevărat – distanțele parcurse sunt mai micuțe, pauzele de baie mai multe etc etc… cine știe cunoaște 🙂

După ceva luni de studiat internetul și listele prezente deja, unele foarte de ajutor, eu și cu prietena/prietenele mele, toate doctorițe am conceput și studiat toate micile prostii de pe liste, toate lucrurile necesare sau nu, am cântărit bugete, am împins cărucioare, în fine… și am ajuns la ceva final. Probabil lista nu este gata și nici cumpărăturile, dar par suficiente totuși (având în vedere că bebe are nevoie de lăptic și brațe iubitoare… restul vin de la sine).

1. Căruciorul e pe drum – am luat unul omologat auto, ca să nu fim stresați să stea confortabil și în sigurantă în mașină. Fără ăsta aș veni pe jos acasă de la maternitate. Am luat o variantă 3 în 1, nu știu cât și cum va fi folosită, dar de exemplu cu scoica poți face drumuri cu mașina scurte. Dar dacă vrei să mergi mai departe e mai ok să fie în landou. Pentru spatele lui, pentru respirația lui (repet omologat pentru folosire auto).

2. Patul… mai durează încă un pic, am primit momentan un coșuleț de răchită, suficient cât să ajungă 2-3 luni. Aș vrea să pot dormi cu bebe în pat, dar momentan mi-e frică de asta. Coșulețul, da l-aș pune în pat cu noi, dar altfel. Știu se schimbă somnul și sensibilitatea noastră, dar până nu văd asta cu ochii mei…

3. Produse de baie și igienă: am mers pe bioderma pentru că asta folosim și pentru noi și sticluța de 1 l ne va ajunge mai multă vreme. Weleda cremă de scutec (bepanthen iau pentru maternitate, dar nu vreau și acasă, aș merge pe varianta weleda ptr că pare mai sănătoasă, și are și oxid de zinc). Tot weleda loțiune de corp. Lanolin multimam pentru mameloane. Nu am vrut Garmastan, mi se pare mai toxic. Am uleiuri ptr mine și ptr bebe – de argan și altele. Bio stuff. Burețel de baie, am luat unul care părea pufos dar acum aș mai lua unul care pare rigid de la bio, dar care teoretic se înmoaie în contact cu apa. Am luat cădiță și suport pentru nou născuți. Nu insistam pe cădiță pentru că susțineam că îl pot spăla și ține în brațe la duș… dar cred că totuși e o variantă mai bună pentru bebe. Vedem. Oricum la început e nevoie de făcut baie ambii părinți, mai ales pentru inexperimentați ca noi. Eu nu am folosit creme de vergeturi deloc doar ulei de argan. Am momentan doar vergeturile pe care le aveam deja de mai demult. Forfecuță de unghii rotunjită pentru bebe.

4. Scutece am luat Pampers (primit) și am cumpărat bio degradabile. Mi-e greu să mă gândesc la folosit lavabile momentan, vedem apoi dacă e cazul și cât de greu ar fi. Pare mai greu deși suntem persoane foarte eco în general.

5. Am mers pe nu știu ce idee… și am luat coșuleț pentru scutece murdare. Nu știu cât va fi de necesar, mă gândeam că e util pentru vară mai ales. Luat și rezerve, cred că erau la pachet.

6. Am primit biberoane, suzete mai multe. Nu vreau să le folosesc. Am primit biberon cu tetina calma de la medela cu pompa de sân. În prima lună sigur nu le folosesc, așa îmi voi impune.

7. Pompa sân. A fost ofertă importantă la un magazin și am luat o medela swing electrică. Poate va fi sau nu nevoie, era prea irezistibilă oferta atunci și am vrut să o iau. În plus probabil vor fi momente când va fi necesară.

8. Sterilizator. Am luat unul ieftin pentru că nu știu cât am nevoie de el. Dar cine știe. Plus e și steamer (oare invers nu mergea ne-am întrebat apoi?)

9. Mai trebuie ser fiziologic, monodoze. Am luat pompiță mică de nas, nu ceva electric pentru că păreau prea gălăgioase și m-am gândit că sperie copilul. Or să fie necesare în caz de răceli, dar sper nu de la început.

10. Betadină ptr buric, comprese sterile am luat. (inițial am fost reticentă pentru că nu voiam să absoarbă prea mult iod bebe, dar e o suprafață f f mică și bontul se vindecă repede – în plus doar tamponez după baie apoi las să se usuce la aer până se vindecă). Baneocin unguent de dus la maternitate pentru același scop. Nu pudră! pudrele nu se mai recomandă din cauză că pot fi inhalate și bebe să facă alergii. Nici de scutec nici nimic

11. Ah am luat șervețele umede, tot de dus la maternitate dar de avut și pe aici pentru drumurile pe afară. Pentru asta și aleze. Am și saltea de schimbat pentru în casă.

12. Haine, saci de dormit, păturică, prosopele,  scutece de finet – făcute în obor, unde s-au și confecționat. Primite unele, unele cumpărate. Nu am făcut bilanțul ce și cum și câte sunt. Am căutat în disperare pălărioare pentru nou născut, sau șepci, dar la noi în magazine nu exista aparent decât căciulițe, nu pare să conceapă nimeni că un bebe mic poate să stea fără căciulă afară și mai rău cu pălărioară! Dar din fericire am primit dintr-o țară civilizată unde nu au căciuli mai deloc :).

13. Haine de maternitate – am 3 cămăși cu nasturi pentru alăptat. Au fost mai mult luate pentru că nu aveam oricum cămăși noi de spital și am simțit nevoia de ele. Halat de pus pe deasupra am primit. În plus pentru mine în maternitate și nu numai, tampoane de lăuzie și mari de noapte normale. Tampoane de sân.

14. Manduca! Am vrut asta neapărat și din câte am văzut se poate folosi de la început cu insertul de nou născut. Am oscilat între a lua un wrap la început, dar mi-a fost frică de posibilitatea de a nu-l lega cum trebuie și oricum pentru mai târziu voiam manducă.

Ultima lună… listă

Mai este o lună. Cam așa. O lună până se schimbă probabil viața noastră. Îmi fac tot felul de promisiuni și liste și gânduri ce voi face și nu voi face cu bebe cel viitor… Probabil toți părinții fac așa. Acum acumulăm cunoștiințe, citim și promitem și ne documentăm. Oare vom mai gândi la fel?

Ce aș vrea?

1. Să las copilul să se includă în viața noastra pentru că așa îl pregătim pentru viață. Așa cred acum. Nu aș vrea să stea lumea în loc și să ne mulăm noi la maxim uitând de noi. Nici nu cred că este bine așa pentru copil. Pentru că nu știu cum se poate dezvolta o ființă dacă totul e mulat pe el o perioadă, apoi brusc i se fură asta. De asta vreau să fac tot felul de lucruri cu el. Să ajut mame să alăpteze. Să îl plimb, să îl ducem în diverse locuri. Să îl las în brațe străine fără să fiu egoistă că îl vreau doar pentru mine. Să se obișnuiască cu lumea din jur, cu rude și prieteni.

2. De când ajungem acasă, fiind deja cald, nici nu îmi pun problema că nu l-aș scoate afară în fiecare zi, la soare câte un pic. Nu sunt adepta recomandărilor așteptatului x zile, săptămâni, luni până să ieși cu copilul afară. Nu recomand asta nici pacientelor mele, chiar dacă poate nu mă ascultă întotdeauna. Nu aerul ci microbii îmbolnăvesc.

3. Nu o să deținem prea multe căciuli. Am una doar luată aparent pentru ieșirea din maternitate. Nu știu dacă o voi folosi pentru că nu îi văd utilitatea. Apropo, de frig nu se răcește și nu se moare, de supra încălzire da. Și unde se află glandele sudoripare ale unui copil mic… în cap! Dacă le acoperi pe alea obsesiv nu lași copilul să și regleze temperatura și se încălzește, se deshidratează și e mult mult mai rău. Apropo de ziua caldă de 20 de grade azi. Și de toți copiii care aveau căciuli și glugi una peste alta. E mult mai rău.

4. O să îl țin cât pot de mult în brațe, pentru că vreau să plângă cât mai puțin. Nu, nu se va răsfăța și nu se va obișnui așa. Își va satisface acel instinct și nevoie, acum cât poate, în limita în care pot eu să îi ofer asta. Nou născuții se sperie de propria voce pentru că nu și-au ascultat-o niciodată cât au trăit în viața intra-uterină. Și atunci, de ce ar trebui să îl lăsăm să plângă? Eu una nu vreau.

5. Nu o să cumpăr nicio cutie de lapte praf oricât de greu ar fi. Și Doamne ajută sa fim amândoi sănătoși să nici nu fie nevoie de asta din vreo urgență medicală sau mai știu eu ce…(nu am zis ca sunt 100% optimistă). Nu m-aș respecta eu ca viitor consultant alăptare… dacă aș da lapte praf

6. Aș vrea să nu îl răsfăț în sensul în care văd eu răsfățul – în definiția mea asta înseamnă : să nu fac pentru un copil lucruri de care e capabil să se ocupe singur. Adică dacă învată să-și lege șireturile singur, o să îl las să facă asta, chiar dacă asta va fi un exercițiu de răbdare. Pentru că da, dacă trebuie plecat repede undeva, e posibil sa dureze mai mult să facă el acel lucru decât dacă aș prelua eu sarcina. Dar nu, el trebuie să înțeleagă că este ființă umană, că eu am încredere în capacitățile lui și că poate să se descurce singur. Pare dur și crud, dar nu vrei să crești un inadaptat social. Vrei să crești un om.

7. Aș vrea să încerc baby led weaning. Nu am recomandat asta nici unei mame până acum, pentru că am vrut să încerc eu mai întâi. Nu sunt 100% de acord cu schemele de diversificare clasice și nici asta nu pot să recomand mămicilor cu mâna pe inimă.

8. Orice e bun pentru copilul meu, va fi bun pentru pacient. Eu niciodată nu voi recomanda medicație sau altceva, unui pacient, ce nu aș da copilului meu. Asta am zis-o mereu. Da, e loc de învățat și altfel gândesc acum de cum gândeam când am început rezidențiatul, dar orice om până la urmă învață mereu, în fiecare zi a vieții.

9. Din prima zi de viață îl voi trata ca pe un om, cu care trebuie să vorbești, să îl mângâi, să ii fii alături. Nu doar o inconveniență, o ființă pe care trebuie să o hrănești, speli, schimbi și pui în pat. Oricât aș fi eu de om obosit, nu mă voi lăsa sa uit asta…

O să vezi când o să ai și tu unul…

Asta pare să fie replica cheie în următoarele situații:

Înveți ceva util, vrei să înveți alte mame- cu mica precizare că totuși, poate ca medic pediatru, ca profesionist s-ar putea să nu ai idei chiar atât de proaste șî de idioate. Nu ești ascultată, sunt respinse din start ideile tale șî primești replica fatală. „O să vezi tu când o să ai copilul”… asociat pe alocuri cu „O să te schimbi total” ” nu o să mai fie nimic la fel” ” o să ți schimbi toate ideile” . Și a venit replica asta de la părinți care s-au văitat inițial că puștiul lor nu prea vrea să doarmă când îl pun în pătuț. Ca să afli ulterior că locul în care copilul era pedepsit pentru orice făcea era chiar pătuțul în care era lăsat să plângă 10-15 minute în funcție de lucrul pentru care trebuia pedepsit. Ați avut vreodată pisică? Ei bine, niciodată nu era pedepsit dacă făcea pipi în locuri nepermise, prin ducerea la locul de mâncare, la baie sau mai știu eu unde. Dacă cu pisica nu vrei asocieri nefaste, de ce ai face așa cu copilul?

Vrei să vorbești un pic despre Alfie Kohn și cât de mult te-a impresionat stilul lui și cât de multe idei ai preluat de la el… ca să se râdă de tine în multe feluri… da? tu chiar zici că nu o să ți pedepsești și lauzi copilul? Cum va învăța să intre la liceu bun? Cum va învăța să ia note mari? Aaaa nu e posibil să crești copilul așa, vei vedea în momentul când o să ai unul. Nu s-a întrebat nimeni: cum înveți un copil să învețe? Să vrea cunoaștere doar pentru că așa trebuie, nu pentru o notă, o școală, o diplomă ci pentru că cumva, undeva poate asta trebuie să facem cu creierul care ne-a fost dat.

Vorbești despre mâncare. Aici replica vine din zece părți și nu se oprește deloc. Vrei să alăptezi muultă vreme? Vai dar copilul mușcă, sau o să vezi că vrei să fugi de el să ieși din casă, sau laptele nu e de ajuns pentru el, o să fii obosită. Nu o să poți să dai de mâncare așa cum vrei tu, o să vezi cum o să refuze, o să vezi că la grădiniță o să vrea să mănânce ca ceilalți copii McDonalds și ce mănâncă ei și nu o să ai de ales.

Orice subiect ai atinge, orice lucru despre care te-ai documenta, nu este de ajuns. Pentru că aparent, toți neuronii îți dispar, uiți tot ce ai învățat, oricare este meseria ta… (din curiozitate, oare un om care învață programare, primește afirmația: o să vezi tu când deschizi calculatorul că nu e așa cum ți-ai închipuit. În fine poate e un exemplu prost ales).

Știu că multe din câte înveți depind de copil, dar eu dacă zic că voi vorbi cu copilul meu șî nu o să fie doar un obiect pus în pat, spălat, hrănit și ignorat cât să crească să nu știe să socializeze… cât de departe să fiu de adevăr? Cât de tare să îmi piară neuronii și să pierd ideile mele și cunoștiințele mele…

Ce tot spunem noi in garzi de mult…

Poate acum, ca a apărut la televizor, una din principalele surse de informare ale poporului român: http://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/avertisment-pentru-parinti-leacurile-babesti-au-trimis-un-bebelus-pe-patul-de-spital-in-stare-grava.html vom începe și noi să fim crezuți…

De zeci de ori în camera de gardă vin copii înfășurați în diverse mirosind a oțet.

Cât de mare a fost febra? Ce i-ați dat? I-am înfășurat șosetele în oțet… E unul dintre cele mai frecvente lucruri pe care le auzim la camera de gardă. Și nu sunt părinți needucați, necitiți. Dar majoritatea cred că în panica de moment ascultă și îșî aduc aminte sfaturile primite în trecut șî întâmplările din copilărie… oțet la picioare, frecție cu oțet și cu spirt. Și apoi la spital. Au mai fost copiilași cu arsuri, sau cărora le-a crescut temperatura, pentru că alcoolul produce și vasoconstricție și în loc să ajute la scăderea febrei… crește și se panichează părinții mai tare. Nu știu dacă și ce functiona când eram mici. Am senzația că înfofoliți poate transpiram și când ieșeam din plăpumi se răcea transpirația pe noi. Poate își făceau efect antitermicele (nu comentez nimic de piramidon și aspirină momentan)

Ideea mea este că dacă funcționa la noi, nu înseamnă neapărat că este cel mai bun lucru din lume. Dacă noi am crescut cu biscuiți frumoși și grași nu înseamnă că trebuie să continuăm cu această idee acum. Medicina evoluează. Citim în continuare. Adevărat când copiii noștri vor avea la rândul lor copii e posibil ca multe idei să se schimbe în continuare și să râdă și ei de cum au fost crescuți și să se întrebe cum au reușit să supraviețuiască. Asta nu înseamnă că trebuie să rămânem în trecut doar pe ideea că și ce e acum poate se va schimba și nici așa nu e bine. Trebuie acceptat progresul și căutat în continuare progres. Doar așa merge lumea mai departe.

Și ca idee pentru febră:

1. Dacă este sub 38,5, nu se intră în panică. Se dezbracă copilul în pampers, maieuț, tricou subțire. Dacă nu sunt frisoane nu se înfofolește. (frisoanele sunt altă mâncare de pește ca să zic așa). Se hidratează bine bine. Se dă apă cu lingurița, cu seringa e foarte amuzant am încercat eu la copiilași terorizați. Cât de multă.

2. Dacă crește în continuare – există și copii supraîncălziți și deshidratați – se dau cu grijă antitermice. Cu mențiunea că efectul nu va fi instant. Adică dai siropelul nu scade în secunda doi temperatura, mai durează minim 30-40 minute timp în care se continuă cu hidratarea, copilul ținut dezbrăcat.

3. Dacă temperatura a crescut mult și este în jurul valorii 39,8-40 sau valori foarte mari care cedează greu atunci se dă siropelul sau supozitorul de febră, se pot începe împachetări – cu prosopele umezite în apă, sub dușuleț scăzând treptat temperatura de la temperatura obișnuită de baie ușor ușor. (nu se pune apă rece imediat pentru că pot apărea frisoane și se obține efect invers). Și aș recomanda mersul la medic. (uneori dacă este prima zi de boală febrilă, a doua zi s-ar putea să fie mai în regulă și să nu mai existe probleme, temperatura scăzând treptat – dar pentru siguranță și liniștire…)

4. Ceea ce nu se face niciodată: nu dăm siropul 1 copilului, stăm 10 minute vedem că nu scade temperatura, trecem la siropul 2 și apoi și la vreo 2 supozitoare… risc de intoxicație, de afectare hepatică și renală în timp. Nu sunt de acord nici cu schema din 4 în 4 ore alternăm antipiretice, pentru că febra are și rolul ei și în general dacă se tratează cauza următorul episod febril va avea o valoare mai scăzută și tot așa.

5. În general nu ar trebui să sărim la antibiotic de la prima zi de febră. O boală virală, care trece de la sine se va remite singură (da, există și un risc de suprainfecție bacteriană). De aceea dacă dupa 2-3 zile de evoluție, febra crește, sau nu scade deloc: analize și antibiotic. Trebuie menționat că în Anglia de exemplu, unele rețete se dau de antibiotic de luat acasă, dar nu vor putea fi ridicate din farmacie decât după 48 de ore. Tocmai pentru a lăsa timp și organismului să evolueze spre bine. Evident dacă este o situație mai gravă niciodată nu va fi tratată acasă. Automat putem presupune că dacă s-a dat o rețetă cu antibiotic dar nu s-a hotărât internarea nu este o situație atât de gravă. Dacă are nevoie de injectabil atunci e altă poveste… Și consumul lor de antibiotice este scăzut comparativ cu al nostru ! Și rezistența la antibiotice la fel!

Baby carriers – început de studiu

Am început să studiez destul de multe despre metode de purtare ale bebelușilor.

Da, o să vreau și cărucior de copii, vreau din acela 3 în 1, pentru că din punctul meu de vedere mă ajută din două motive:

1. Eu în casă am 2 camere: dormitor, destul de mic și aglomerat unde dormim noi și unde, din lipsă de oxigen nu aș pune copilul. Pentru că nu e mare distanță dintr-o parte în alta totuși :). Deci copilul va sta în livingul/bucătărie open space. E perfect (a se menționa că la noi gătitul nu implică fiert ceva 5 ore și cantități industriale de mâncare cât să miroasă ingrozitor- gătim, mâncăm. Mâncare ușor de gătit, variată sănătoasă, nu neapărat cât să stea în frigider pentru a doua zi. Nu cred că vom schimba acest lucru după ce vine copilul). Acolo va fi pătuțul. Va avea rotițe dar nu știu sigur dacă se poate transporta până în dormitor. Mă îndoiesc că are loc să treacă printre dulap și pat :). Deci în timpul zilei, când mai vine lume pe la noi, sau vreau să gătesc, sau să mă uit la tv sau ceva, orice aș vrea să mut bebele în dormitor. Asta o voi face în landou. Util de altfel si pentru drumuri mai lungi un pic, sau pentru dormit în deplasare. O să cumpăr evident și un pat de voiaj, dar dacă plecăm doar o noapte nu văd nevoia.

2. Evident mini scoica de mașină este utilă. Nu aș risca siguranța copilului ținându-l în brațe în timpul unui drum. Cum drumurile noastre variază între 40 min- 3 ore, cât ne ia să ajungem la bunici… e o variantă utilă. (pentru nou născuți e bun landoul la drumurile mai lungi – ceva legat de poziția copilului în scoică și posibile probleme cu respirația în această poziție). De aceea când se circulă la drum cu copilul trebuie să fie cineva lângă el să îl supravegheze.

3. Nu m-am gândit atât de departe cât să ajung la căruciorul sport dar și dacă nu va vrea să stea în el și vrea în brațe, investiția este acoperită de folosirea de mai sus.

 

Așa deci. Am fost mereu fascinată de marsupii și cum vedeam lumea pe stradă ținând bebeii în brațe. Cu mâinile libere și bebe stătea cuminte. Până am citit și am gândit logic cât de incomodă este poziția aceea spânzurat de zona inghinală, fără bază de susținere largă… cât de dureros și incomod trebuie să fie și cât de aiurea că nu mi-am dat seama mai devreme. Dar omul cât trăiește invață. Serios am fost la niște activități sportive mai demult și stăteam într-un fel de ham, ca cele care te susțin la bungee jumping sau la alte asemenea sporturi. Bleah. Dureros de ce ai ține copilul în așa ceva? Mai nou cei de la Chicco, Babybjorn și alte asemenea, luptând cu piața în creștere a baby carriers anatomic corecte au început să lărgească baza de purtare cât să nu mai fie copilul spânzurat. E un pic mai bine dar încă nu e perfect. Ah și voi știați că sunt anumite purtătoare care au început să fie interzise pentru că mor bebeluși în ele? Era ceva gen geantă… adică copilul e pudel să îl ții în geantă?

Ideea principală pe care am învățat-o citind este că genunchii copilului trebuie să fie mai sus decât fundulețul – poziția M vine mai naturală și nu este deloc incomodă. Aparent ajută și la prevenirea displaziei de șold și a întăririi acestei articulații. Poziția coloanei este naturală.

Am căutat pe diverse bloguri și site-uri și mai este mult de studiat de învățat. Ce merge la nou născut? Dar vara, iarna? Cum se leagă complicatele wrapuri și slinguri și alte asemenea… evident multe nu le poți studia doar din citind trebuie să le și încerci, și la un moment dat o să iau o decizie totuși pentru că trebuie să decid ce iau pentru nou născut… În timp.

Ah și citind tot felul de bloguri, am întâlnit părinți supărați și enervați și de-a dreptul atacați – că cineva îndrăznește să se ia de carrierele pe care au dat bani și le-au folosit și le-a mai și zis câte un doctor că sunt bune… Le înțeleg punctul de vedere. E ca și cum aș lua o decizie în oarecum necunoștiință de cauză, aș întreba un doctor care e de acord cu mine (poate nu știe diferențele între diversele metode de purtare pentru că nu a fost interesat prea tare de acest aspect…) și ulterior, tot internetul, studii, bloguri șî oameni care au certificat de babywearing (aparent există o școală undeva de așa ceva!) îmi spun că am luat o decizie f proastă pentru sănătatea copilului. Evident m-aș enerva și aș căuta doar părerile favorabile mie și aș striga că e doar reclamă. Că au luat-o razna cu toate wrapurile și că ce îmi zic mie că chicco al meu nu e bun? Doar a costat atâta? Și am luat și căruț și acum trebuie să dau banii pe altul doar pentru că sunt niște hippioți care zic că e mai bun altceva? Neah nu au dreptate și trebuie să înjur.

 

Dar sincer vă zic, puțini doctori citesc despre asta. M-aș aștepta de la ortopezi dar încă nu am discutat cu unul ca să știu sigur că citesc și știu diferențele. Și mă întreb dacă eu aș fi citit dacă nu aș fi fost în căutare de lucruri pentru bebeluși? Poate mamicile doctori sunt informate și citesc și au aflat mai multe lucruri, dar trebuie eventual să fie mămici recente, pentru că mai demult încă nu existau în România aceste mijloace de purtare și nici atâta informație.

Dar acum că există poate ar trebui să ne deschidem un pic mintea…