Sfaturi din popor – de neînțeles

Mă gândeam la sfaturile primite în maternitate… Au intrat niște doamne, pe rând în diverse momente ale zilei și m-au văzut cu bebe.

„Numai în brațe îl țineți, doamnă? Se învață așa. Nu știți ce șmecheri sunt ei..” Și nu a fost ultima persoană care a tot zis asta. Tineri, bătrâni nu contează. Acest se învață în brațe, se învață cu maică-sa, se răsfață pare să fie în mintea tuturor, întipărit în gene undeva. Și ce contează? Aș răspunde eu. Pentru că bebeluș va fi doar o dată. O perioadă scurtă care trece și mai repede. Și merită să stea în brațe. Doar nu va sta până la 18 ani!

La fel să nu dormim cu el în pat. Serios cred că un copil va vrea independență. Nu o să ne mai vrea el la un moment dat. O să vrea propriul loc, colțișor în casa noastră. Și atunci ne va fi dor să dormim cu el așa cum o facem. (Ah legat de asta am auzit/citit pe un blog un comment de genul – de asta vă înșeală bărbații – genială gândirea. Doar că bărbatul în cazul meu e la fel de îndrăgostit de micul prințișor.

Cele legate de alăptat le ignor din principiu. Să îi dai la 3 ore. Să nu stea numai cu sânul în gură. Lapte prea slab. Nu ascult nimic. Îl ascult pe el și ce vrea să facă și să ceară. Și ca și înainte suntem o echipă bună.

 

Anunțuri

Nu mai critic niciodată (greu de făcut)

Acum promit să nu mai critic șî îmi retrag pe această cale cuvintele și pe cât posibil gândurile de genul „cum poate să aleagă cezariană când are posibilitatea să nască natural”. Pentru că recunosc chiar am criticat în sinea mea multe femei care au ales asta fără motive de genul tensiune, poziție aiurea a fătului, medicale de tot felul. Astea nu se pun. Dar o femeie care se duce la doctor și comandă ca la piată cezariana, recunosc cu mâna pe inimă că am gândit… am judecat-o.

Și acum înțeleg

Sistemul medical în România te împinge la asta. Te face să intri în panică, să stai în incertitudine, Să te întrebi: de ce trebuie să fiu stresată și pedepsită doar pentru că am vrut sa nasc normal? Pentru că asta e senzația. Pentru că te fac poveștile și realitatea să crezi că atunci când ajungi acolo la spital nu vei fi ascultat. Uite altă … persoană venită să nască. Are tupeu să aibă contracții noaptea/în zi de sărbătoare/zi liberă… în loc să ne dea și nouă liber, să avem o gardă bună și ușoară. Nuuu noi trebuie să ne ocupăm de ea. Și senzația este: o să intru în sala de nașteri, nu or să mi explice nimic, or să îmi pună perfuzii, or să mă injecteze cu tot felul de substanțe, nu o să-mi explice nimeni nimic. Or să-mi rupă membrane, or să-mi dilateze forțat colul, or să mă forțeze să nasc mai repede doar pentru că am avut tupeul să vin aici și să vreau ca al meu copil să vină pe lume pe calea dată de la natură. Și mă panichează asta. Ah și colac peste pupăză să nu fie deloc cum ai plănuit: să nu fie alături de tine persoanele apropiate, să nu fie medicul, că deh au dreptul și bietii oameni la concedii în zile din astea libere…, să fii singur acolo.

Știu gândesc prea mult, ar trebui să mă gândesc să fie bebe bine… dar sunt ruptă de gândurile astea.

Și nu mai judec certitudinea frumoasă a unei cezariene programate. Nu mai judec oamenii care se duc la privat în speranța că acolo poate e mai bine (nu e pentru cine gândește atât de mult și la multe detalii).

Cel mai bine este pentru o persoană care poate nu gândește. Care acceptă de bun că tot ce i se face la spital este perfect. Dar eu gândesc și nu vreau multe lucruri.

Nu, nu sunt sadică. Nu vreau să stau 30 de ore în travaliu. Dar nu vreau ca să nu apuc să intru pe ușă și să sară pe mine, fără să-mi spună, fără să mă întrebe cu tot felul de intervenții. Evident dacă mă doare și am senzația că nu va funcționa cum trebuie vreau epidurală. Și accept riscul ca în acest caz să fie nevoie și de alte intervenții. Dar nu așa aiurea.

Și mă întreb dacă eu îmi fac astfel de griji … deși sunt medic și am totuși un cuvânt de zis pe alocuri…. atunci o femeie normală…

Mai multă comunicare…

Am văzut ieri o știre, se pare că felul în care știrile protv prezintă reportajele medicale mereu mă pun pe foc și îmi vine să tot scriu. Dar acum sunt convinsă că adevărul e undeva la mijloc. Evident nu ar strica să fie prezentat într-un fel mai profesionist și mai documentat, dar știrile nu sunt pentru educarea populației deși ar putea fi, și ar fi o idee chiar bună. În fine, în altă țară poate… sau altă dată. Sau poate doar eu simt că ar trebui un pic educată populația…

În fine știrea, de undeva din Galați

http://stirileprotv.ro/stiri/sanatate/bebelus-externat-cu-clavicula-rupta-din-maternitatea-galati-parintii-ii-acuza-pe-medici-pe-malpraxis.html

,pe scurt, bebe externat din maternitate cu fractură de claviculă, părinții doresc acum să dea în judecată sau să afle ce și când s-a întâmplat și de ce are copilul fractură de claviculă.

În fine, nu comentez legat de naștere, pentru că părinții spun că nu a fost niciun medic la naștere și asta nu am de unde ști dacă chiar se întâmplă sau nu (oricum în alte țări nu vine medic la naștere niciodată, decât dacă e ceva super super complicat, acolo moașele ghidează tot travaliul). Au zis că nu a fost neonatolog decât după naștere, dar peste asta s-a trecut oricum la știre- evident că după naștere vine medic neonatolog, acolo sau pe secție sigur vede un medic copilul.

Dar partea ciudată este că au zis că abia la externare le-a zis cineva că este vorba de o fractură de claviculă și părinții au fost șocați și nu știu când și cum s-a întâmplat, dacă s-a întâmplat înainte sau după naștere.

În fine aici cred că reporterul foarte documentat trebuia să arunce două vorbe, o statistică mică ceva – fractura de claviculă este foarte foarte întâlnită în cazul nașterii naturale, se vindecă ușor, nu lasă sechele, nu e nevoie de niciun fel de tratament și da uneori poate trece neobservată pentru că nici nu are semne prea evidente.

Dar apoi, întrebând lumea din jur, mi-am dat seama că toți ar fi fost oarecum șocați dacă auzeau că al lor bebe are fractură de claviculă. Și mi-am dat seama că este într-adevăr o problemă de comunicare. Adică da, noi în general facem externări pe bandă rulantă, punem frumos diagnostice și poate nu întotdeauna li se explică tinerilor părinți ce înseamnă fiecare diagnostic și de ce nu pune probleme… adică pe o externare standard pot să apară:

Icter fiziologic

Circulară de cordon

Cefalhematom

Bosă

Echimoze faciale

Hemangioame.. palpebrale etc

Fractură de claviculă

Infecție materno fetală de etiologie neprecizată

Hipoglicemie neonatală tranzitorie

și mai sunt edeme palpebrale și mai sunt multe multe alte lucruri… perfect normale, lucruri care se pot întâmpla în timpul nașterii naturale, bebe poate avea vânătăi pe față, pot fi ochișorii umflați, da, clavicula se poate rupe, poate avea pete roșii pe pleoape sau pe față – aceste hemangioame, poate să iasă ceva ușor modificat la analize uzuale, dar pentru că nu se găsește vreun microb anume, așa apare diagnosticul… Și stau să mă gândesc că poate nu le explicăm părinților suficient ce anume înseamnă fiecare diagnostic și ce implică și faptul că trebuie să stea liniștiți. Și de aici știri ca cea de mai sus. Și cu un reporter neinformat, un avocat binevoitor pac apare și procesul și scandalul și comentariile „medicii sunt nenorociți etc etc”. (nu mi-a plăcut nici comentariul reporterilor – părinții nu știu dacă fractura a apărut în timpul nașterii sau după – oarecum îmi dădea de înțeles că omul știe totuși că fracturile apar în timpul nașterii, dar a lăsat acest comentariu în speranța că poate poate un om va interpreta știrea la modul – fractură după naștere hmm dacă a dat cineva cu copilul de pereți sau l-a scăpat pe jos eventual. Ca să se adauge un pic de sare și piper la știre).

În fine greșeli de ambele părți repet, poate ar trebui să mai educăm un pic populația și oamenii și să explicăm fiecare pas și fiecare diagnostic și poate încet încet reporterii aceștia nu vor mai avea de lucru și poate, poate ar trebui să învețe și ei cum să prezinte știrile și să caute subiecte nescandaloase, în loc să le inventeze.. sau să le transforme după mintea lor…

Lista 1 – acum nu îmi place…

Am vreo 2 liste de făcut. Una e mai ușoară, cealaltă e cam complexă. Una este cu lucrurile care nu îmi plac, în principal specific românești, despre care sper că poate într-o zi se vor corecta (includ bineînțeles și lucruri legate de îngrijirea copiilor, pentru care mi-aș face insignă pe care să scrie frumos PEDIATRIA -ca poliția sau FBI-ul și să le țin un curs de educație părinților – încă nu se poate face asta din păcate). A doua listă e cu ce promit că nu voi face după ce se naște bebe… aia este cea grea pentru că este muuuuuult.

Lista cu ce nu îmi place, dar absolut deloc… Nu e un top în ordine, e doar random în funcție de ce îmi aduc aminte

1.  Căciulile în capul copiilor când nu este nevoie- în parc la 20 de grade, în casă la orice temperatură, la sugarii mici pentru că probabil nu au păr în cap… Includ aici și supra îmbrăcatul. Cu exemplul, văd copii în costumașe gen de schi, la plus 10 grade. Cu fular și căciuli. Și îmi vine să le plâng de milă.

2. Copiii foarte mici care papă la McDo. Adică abia au învățat să meargă șis ă vorbească și sunt cu cartofiorii prăjiți și cu sucul cel mai mic – care e f mare! în mână. Sau la KFC. Sau care au diverse din supermarket, sticluțe din acelea colorate turbat, verde, albastru, roz care au dop ca de biberon. Habar nu am cum se numesc. Parenting fail. Înțeleg copiilașii care ronțăie covrigi pentru dinți, mai greu de înțeles cu pufuleții în schimb.

3. Marsupiile din comerț, cele neergonomice, în care copilul stă spânzurat ca în hamul de bungee jumping. Să îi opresc pe stradă să le zic cât de rău fac coloanei și piciorușelor micuțului?

4. Ideea că dacă mergi undeva… gen să zicem IKEA, la masă, trebuie să ocupi o masă toată jumătatea de oră cât persoana cu care ești stă la coadă. Timp în care niște bieți amețiți care se plimbă cu tava în mână ar putea să mănânce și să plece deja. Asta nu o înțeleg și nu am înțeles-o vreodată. Mai ales că, există zonă cu canapele de odihnă pentru cei care nu pot sta la coadă în picioare. Eu gravidă fiind, am stat cuminte mereu la coadă și mi-am căutat apoi măsuță. Recunosc uitându-mă urât la cei care țin mese ocupate. Chiar mi se pare cea mai mare lipsă de bun simț.

5. Cei care aruncă gunoi pe stradă. Sau din mașină. Când la 2-3 metri e un coș de gunoi. Și nu e plin. Și nu e zonă fără coșuri de gunoi (da, există și din astea, dar totuși… nu poți căra o hârtie în buzunar încă o vreme?)

6. Obsesia românilor pentru curent. V-am zis de mămica din maternitate, care și-a văzut proaspătul nou născut cu ochișorii umflați – efect secundar al nașterii – și a zis (afirmat nu întrebat), a tras-o curentul…. No comment. Mă enervează obsesia asta pentru că sufăr eu. Când merg cu maxi sau transportul în comun, e căldură criminală și miros la fel… și ei vor să închidă geamurile.

Hmm cred că atât acum dar sigur mai completez cândva pe lista asta pe măsură ce mi-aduc aminte…

 

Consultant și consilier în lactație…

Am citit zilele trecute un articol pe un blog legat de campaniile agresive ale companiilor de lapte praf, campanii care la prima vedere par pro-alăptare – doar toate site-urile au scris la început: laptele de mamă e cel mai bun aliment pentru copil. Dar prin sfaturile lor e posibil să înspăimânte o mamă care are probleme cu alăptatul sau mici griji… în fine mi se pare ciudat să zici că dai sfaturi de alăptare și ești companie de lapte praf.

Dar ce mi-am dat seama este că se face o mică confuzie… care nu este așa de mică. Între consultant și consilier lactație. De exemplu pe site-ul unei firme de lapte praf, la echipa medicală, sau echipa de … oameni care scriu articole erau niște consilieri lactație. Ei bine ca să fii consilier lactație, trebuie să faci ceva curs, sau să fii pasionat de alăptare, să lucrezi în domeniu, să ai ceva cunoștiințe.. e relativ simplu, te înscrii, plătești abonamente, îți figurează numele undeva. Și este apreciat site-ul sau articolul pentru că are la bază un consilier profesionist.

Consultantul în lactație nu are voie să fie afiliat nici unei companii de lapte praf, biberoane sau orice are legătură cu această industrie. O persoană, medic, asistentă, moașă, persoană cu studii în biologie etc poate deveni Consultant acreditat, doar după ce termină un curs acreditat special, face multe ore de practică și dă un examen complex care se dă o dată pe an, simultan în toată lumea. Deci este un pic mai complicat și eu cred că această diferență este importantă. Și certificatul nu ai voie să îl păstrezi fără dovada de educație continuă, fără ca o dată la 10 ani să dai din nou examenul. Cum am zis mai complicat.

De exemplu eu acum, sunt medic, știu câte ceva de alăptare și fac cursul, pot să mă înscriu pe niște site-uri eventual să primesc niște publicații și să mă numesc consilier. Dar nu consultant, nu înainte de a da examenul, nu înainte de face practica. Și niciodată afiliată unei companii de lapte praf. (din câte știu dacă ești consultant acreditat și se descoperă legătura ta cu o firmă de lapte praf riști să îți pierzi certificatul și nu știu când și dacă ai voie să dai din nou examenul- la modul, un consultant nu va apărea într-o poză pe internet, la firmă de lapte praf, îmbrăcat în halat alb cu numele firmei vizibil pe el)

Se profită la noi în țară mai ales de asemănarea în termeni. Consilier și consultant…

Despre dentiști – un pic de parte negativă…

Am o părere foarte bună despre dentiști în general. Pentru că mi se pare că munca lor este indispensabilă pentru sănătatea noastră.

Serios asta vine de la o persoană care a trecut prin multe faze neplăcute cu dințișorii: perioadă cu calciu mai puțin în corp și implicit pierdut multe măsele- unele de tot, unele au fost înlocuite cu echivalent metalic, unii dinți ceramici. Foarte mulți și toate cam în decurs de un an doi.  Dar dacă nu existau dentiști – nici nu vreau să mă gândesc ce se întâmpla cu acele măsele înlocuite și scoase? Cum aș fi scăpat eu de ele? Ce infecții și cu ce complicații? Mi-a rămas în minte endocardita bacteriană și brrrr e de ajuns. Și nu e singura. Ce dificultăți în a mânca…. ce modificări la nivelul maxilarelor și articulațiilor (eh de astea nu am scapat de fapt)

În fine.. tratamente pe mulți ani la mulți dentiști din diverse orașe și din diverse etape ale vieții. Mai bine sau mai rău făcute, nu contează acum sufăr un pic din cauza unei articulații temporo-mandibulare mai instabile – probabil e necesar un aparat dentar? Guler? Vedem la momentul respectiv. În general am perceput ca bine ce mi s-a făcut mereu la dentist, niciodată ca rău. Chiar dacă cumva s-au schimbat în timp terapiile, chiar dacă o plombă pusă prost sau un dinte scos poate a modificat arhitectura gurii mele… în fine nu de asta vreau să mă plâng.

Vreau să mă plâng legat de o clinică, din centrul bucureștiului, verde, de piața victoriei- care se numește frumos… nu aș da numele de fapt, dar cred că e de recunoscut după ce am scris aici…

Vreau să spun că în primul rând nu înțeleg prin ce studii sau metode și-au mobilat și ce scaune stomatologice sunt alea de acolo. Dar nu mi se pare foarte normal ca eu să stau pe un scaun de dentist aproape culcată… în condițiile în care o gură este o gură, cu tot aspiratorul lor nu se poate extrage toată saliva de acolo – și când se lucrează în gură se creează multă multă salivă asta e clar! Ei bine la detartraj m-am înecat rău de tot, am tușit de am crezut că mor. Era o spălătură cu apă sărată și a ajuns toată în gâtul meu deja iritat (eram și un pic răcită, dar nu asta e important acum). Am pus pe seama … răcelii, și nu am crezut că e neapărat un lucru care se întâmplă mereu. Deși la poziția aia culcată… adică înțeleg meseria de medic și incovenientele pe care le-ar presupune un stat în altă poziție mai neplăcută de atât – dar și eu stau ore întregi pe scaun sau în picioare sau alergând prin spital.. asta e. Deci respect scăzut din punctul ăsta de vedere. Și nu, nu sunt așa scaunele de dentist peste tot pe unde am fost. Și nu am degete destule să număr la câți am fost.

Apoi… pasul doi. Tratat o carie simplă. Micuță. Aici a fost mai neplăcut pentru că a început după plombă (de 550 roni!!!) să mă doară. La rece, la cald la vorbit, la spălatul pe dinți. Nu e nimic e doar o sensibilitate mi s-a spus. Luați pastă de dinți senzitive. Luați gelul nostru cu fluor. Durerea a continuat, a crescut din ce în ce mai mult. Mă doare am spus. Lăsați că vedem dacă peste o săptămână de dat cu gel mai doare dăm jos plomba și vedem. S-a accentuat în așa hal de nu am mai putut să mănânc, să dorm noaptea. M-am dus la altcineva mai eficient și cu experiență și mai respectuos. Nervul meu murise. Era infecție extinsă. Puteam să ajung la sinuzită. La celulită. Drenaje, ace, intervenții, medicamente pe canalul nervului care au durat câteva luni!!!!

Nu m-am mai dus deloc deloc acolo, le-am scris un email în care am explicat cum era să mă nenorocească. Și aici iar proastă comunicare cu clienții. Medicul m-a sunat să și ceară scuze că nu m-a ascultat mai devreme și că a crezut că e doar o sensibilitate locală și nu și-a dat seama că trebuie să mă ia în seamă mai mult. Dar cred că ar fi trebuit să sune cineva de la recepție, acele domnișoare sexoase, blonde și arătoase care știu să-ți ia banii și să-și ceară scuze. Chiar dacă nu și-ar recunoaște vreo vină sau ceva… era politicos. Să zică că îți dau pastă de dinți în valoare de ceva…. periuțe 2 ani de zile. Orice. Dacă eram în altă țară… în SUA de exemplu pfffft ce ar fi făcut să nu fie dați în judecată. Aici nimic. Și nu, nu cred că a fost ceva care ținea doar de mine – a fost legat și de lucrare și s-a agravat pentru că nu m-au ascultat când m-am plâns de dureri crescânde. Și am lăsat acolo probabil peste 1500 de roni. Și am fost traumatizată. Și mi-a fost multă vreme frică – dacă la fel se va întâmpla și cu celelalte lucrări efectuate la ei? Să schimb tot? Ce să fac…

Nu știu de ce m-am gândit la asta acum, cred că am citit ceva pe undeva despre dentiști… dar ideea este… poate ar trebui să ne cerem drepturile. Mă doare! să zicem și să fim luați în seamă! Să nu-ți ia doar banii fără vreun fel de responsabilitate din partea lor. Și nu bani puțini!

Ce tot spunem noi in garzi de mult…

Poate acum, ca a apărut la televizor, una din principalele surse de informare ale poporului român: http://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/avertisment-pentru-parinti-leacurile-babesti-au-trimis-un-bebelus-pe-patul-de-spital-in-stare-grava.html vom începe și noi să fim crezuți…

De zeci de ori în camera de gardă vin copii înfășurați în diverse mirosind a oțet.

Cât de mare a fost febra? Ce i-ați dat? I-am înfășurat șosetele în oțet… E unul dintre cele mai frecvente lucruri pe care le auzim la camera de gardă. Și nu sunt părinți needucați, necitiți. Dar majoritatea cred că în panica de moment ascultă și îșî aduc aminte sfaturile primite în trecut șî întâmplările din copilărie… oțet la picioare, frecție cu oțet și cu spirt. Și apoi la spital. Au mai fost copiilași cu arsuri, sau cărora le-a crescut temperatura, pentru că alcoolul produce și vasoconstricție și în loc să ajute la scăderea febrei… crește și se panichează părinții mai tare. Nu știu dacă și ce functiona când eram mici. Am senzația că înfofoliți poate transpiram și când ieșeam din plăpumi se răcea transpirația pe noi. Poate își făceau efect antitermicele (nu comentez nimic de piramidon și aspirină momentan)

Ideea mea este că dacă funcționa la noi, nu înseamnă neapărat că este cel mai bun lucru din lume. Dacă noi am crescut cu biscuiți frumoși și grași nu înseamnă că trebuie să continuăm cu această idee acum. Medicina evoluează. Citim în continuare. Adevărat când copiii noștri vor avea la rândul lor copii e posibil ca multe idei să se schimbe în continuare și să râdă și ei de cum au fost crescuți și să se întrebe cum au reușit să supraviețuiască. Asta nu înseamnă că trebuie să rămânem în trecut doar pe ideea că și ce e acum poate se va schimba și nici așa nu e bine. Trebuie acceptat progresul și căutat în continuare progres. Doar așa merge lumea mai departe.

Și ca idee pentru febră:

1. Dacă este sub 38,5, nu se intră în panică. Se dezbracă copilul în pampers, maieuț, tricou subțire. Dacă nu sunt frisoane nu se înfofolește. (frisoanele sunt altă mâncare de pește ca să zic așa). Se hidratează bine bine. Se dă apă cu lingurița, cu seringa e foarte amuzant am încercat eu la copiilași terorizați. Cât de multă.

2. Dacă crește în continuare – există și copii supraîncălziți și deshidratați – se dau cu grijă antitermice. Cu mențiunea că efectul nu va fi instant. Adică dai siropelul nu scade în secunda doi temperatura, mai durează minim 30-40 minute timp în care se continuă cu hidratarea, copilul ținut dezbrăcat.

3. Dacă temperatura a crescut mult și este în jurul valorii 39,8-40 sau valori foarte mari care cedează greu atunci se dă siropelul sau supozitorul de febră, se pot începe împachetări – cu prosopele umezite în apă, sub dușuleț scăzând treptat temperatura de la temperatura obișnuită de baie ușor ușor. (nu se pune apă rece imediat pentru că pot apărea frisoane și se obține efect invers). Și aș recomanda mersul la medic. (uneori dacă este prima zi de boală febrilă, a doua zi s-ar putea să fie mai în regulă și să nu mai existe probleme, temperatura scăzând treptat – dar pentru siguranță și liniștire…)

4. Ceea ce nu se face niciodată: nu dăm siropul 1 copilului, stăm 10 minute vedem că nu scade temperatura, trecem la siropul 2 și apoi și la vreo 2 supozitoare… risc de intoxicație, de afectare hepatică și renală în timp. Nu sunt de acord nici cu schema din 4 în 4 ore alternăm antipiretice, pentru că febra are și rolul ei și în general dacă se tratează cauza următorul episod febril va avea o valoare mai scăzută și tot așa.

5. În general nu ar trebui să sărim la antibiotic de la prima zi de febră. O boală virală, care trece de la sine se va remite singură (da, există și un risc de suprainfecție bacteriană). De aceea dacă dupa 2-3 zile de evoluție, febra crește, sau nu scade deloc: analize și antibiotic. Trebuie menționat că în Anglia de exemplu, unele rețete se dau de antibiotic de luat acasă, dar nu vor putea fi ridicate din farmacie decât după 48 de ore. Tocmai pentru a lăsa timp și organismului să evolueze spre bine. Evident dacă este o situație mai gravă niciodată nu va fi tratată acasă. Automat putem presupune că dacă s-a dat o rețetă cu antibiotic dar nu s-a hotărât internarea nu este o situație atât de gravă. Dacă are nevoie de injectabil atunci e altă poveste… Și consumul lor de antibiotice este scăzut comparativ cu al nostru ! Și rezistența la antibiotice la fel!