Consultant și consilier în lactație…

Am citit zilele trecute un articol pe un blog legat de campaniile agresive ale companiilor de lapte praf, campanii care la prima vedere par pro-alăptare – doar toate site-urile au scris la început: laptele de mamă e cel mai bun aliment pentru copil. Dar prin sfaturile lor e posibil să înspăimânte o mamă care are probleme cu alăptatul sau mici griji… în fine mi se pare ciudat să zici că dai sfaturi de alăptare și ești companie de lapte praf.

Dar ce mi-am dat seama este că se face o mică confuzie… care nu este așa de mică. Între consultant și consilier lactație. De exemplu pe site-ul unei firme de lapte praf, la echipa medicală, sau echipa de … oameni care scriu articole erau niște consilieri lactație. Ei bine ca să fii consilier lactație, trebuie să faci ceva curs, sau să fii pasionat de alăptare, să lucrezi în domeniu, să ai ceva cunoștiințe.. e relativ simplu, te înscrii, plătești abonamente, îți figurează numele undeva. Și este apreciat site-ul sau articolul pentru că are la bază un consilier profesionist.

Consultantul în lactație nu are voie să fie afiliat nici unei companii de lapte praf, biberoane sau orice are legătură cu această industrie. O persoană, medic, asistentă, moașă, persoană cu studii în biologie etc poate deveni Consultant acreditat, doar după ce termină un curs acreditat special, face multe ore de practică și dă un examen complex care se dă o dată pe an, simultan în toată lumea. Deci este un pic mai complicat și eu cred că această diferență este importantă. Și certificatul nu ai voie să îl păstrezi fără dovada de educație continuă, fără ca o dată la 10 ani să dai din nou examenul. Cum am zis mai complicat.

De exemplu eu acum, sunt medic, știu câte ceva de alăptare și fac cursul, pot să mă înscriu pe niște site-uri eventual să primesc niște publicații și să mă numesc consilier. Dar nu consultant, nu înainte de a da examenul, nu înainte de face practica. Și niciodată afiliată unei companii de lapte praf. (din câte știu dacă ești consultant acreditat și se descoperă legătura ta cu o firmă de lapte praf riști să îți pierzi certificatul și nu știu când și dacă ai voie să dai din nou examenul- la modul, un consultant nu va apărea într-o poză pe internet, la firmă de lapte praf, îmbrăcat în halat alb cu numele firmei vizibil pe el)

Se profită la noi în țară mai ales de asemănarea în termeni. Consilier și consultant…

Anunțuri

29 de săptămâni

Creștem creștem. To do list la 29 de săptămâni, pentru mine, nu pentru toată lumea

– să fac o vizită la un doctor care să se uite în ochișorii mei, sperând că o să mi dea și acordul pentru naștere normală. Chiar dacă mi-e frică. Chiar dacă conștient știu că totuși e partial un mit est european… dar pe de altă parte, în Europa de Vest cezarienele sunt foarte rare, la ei nu prea contează dacă crește o dioptrie două în timpul unui travaliu, pentru că sunt foarte accesibile operațiile laser – chiar pentru sângerări retiniene sau alte probleme- adică, din câte știu eu, la o naștere poate veni chiar oftalmologul să fie frumos în sală și să examineze ochii în timpul travaliului și după naștere. La noi nu se întâmplă. Și adaug dioptrii la lentile.

– să facem o vizită de ecografie pentru trimestrul al treilea. Sperăm că o să fie mai liniștitoare, pentru mine, decât cea anterioară. Și că crește, că e sănătos, că placenta e nutritivă pentru el, colul suficient de lung cât să nu pună probleme etc.

– Trebuie să numărăm mișcări de piciorușe și mânuțe. Conform a ceea ce am citit: alegi aceeași oră dimineața și aceeași oră seara, timp în care stai liniștită întinsă și numeri bătăi de picioare (sau dacă bebe are alte ore de activitate se aleg alte ore). De oprit la 10 lovituri. Dacă durează mai mult de 2 ore până să se ajungă la 10 lovituri aparent nu e bine și trebuie sunat medicul- de asta trebuie ales cu grijă intervalul orar, poate bebe doarme și ne panicăm degeaba. De obicei 10 lovituri le-am numărat destul de repejor mai ales seara când mă culc. Nu știu dacă e cazul să ne panicăm totuși și să facem asta obsesiv. Dacă îl simțim că mișcă e bine.

– Continuăm papa sănătos, cu mici scăpări pe alocuri- se pare că uneori nevoia de ciocolată e mai mare decât mine. (și cu toate astea 8 kilograme și ceva doar până acum. Poate se compensează balanța healthy eating cu ciocolată neagră sau de oricare alt gen). Ca notă informativă de veselie- aparent ciocolata, mâncată cu moderație ar putea să scădea riscul de eclampsie.

– Facem o vizită la showroom hiphip  să salivez la manduci. Poate cumpăr una totuși acum pentru că nu am răbdare. Și pentru că nu prea am cumpărat nimic până acum. De cumpărat bustieră de alăptat sigur aș vrea acum pentru că par simpatice

– Am tot făcut liste peste liste de cumpărături legat de ce trebuie pentru bebe și nu am ajuns să cumpăr mare lucru. Nu cred că sunt foarte superstițioasă, doar că până acum nu mi s-a părut grabă prea intensă pentru cumpărarea tuturor lucrurilor. Și bebetei are foarte multe lucruri la un loc din consumabile și altele (nu neapărat din cele mai ieftine, dar contează și comoditatea, le găsești pe toate la un loc și nu umbli într-un milion de locuri cu burta la gură. Mai puțin comod este drumul pe Iuliu Maniu dacă mă întrebați pe mine, chiar urăsc acel drum)

Despre dentiști – un pic de parte negativă…

Am o părere foarte bună despre dentiști în general. Pentru că mi se pare că munca lor este indispensabilă pentru sănătatea noastră.

Serios asta vine de la o persoană care a trecut prin multe faze neplăcute cu dințișorii: perioadă cu calciu mai puțin în corp și implicit pierdut multe măsele- unele de tot, unele au fost înlocuite cu echivalent metalic, unii dinți ceramici. Foarte mulți și toate cam în decurs de un an doi.  Dar dacă nu existau dentiști – nici nu vreau să mă gândesc ce se întâmpla cu acele măsele înlocuite și scoase? Cum aș fi scăpat eu de ele? Ce infecții și cu ce complicații? Mi-a rămas în minte endocardita bacteriană și brrrr e de ajuns. Și nu e singura. Ce dificultăți în a mânca…. ce modificări la nivelul maxilarelor și articulațiilor (eh de astea nu am scapat de fapt)

În fine.. tratamente pe mulți ani la mulți dentiști din diverse orașe și din diverse etape ale vieții. Mai bine sau mai rău făcute, nu contează acum sufăr un pic din cauza unei articulații temporo-mandibulare mai instabile – probabil e necesar un aparat dentar? Guler? Vedem la momentul respectiv. În general am perceput ca bine ce mi s-a făcut mereu la dentist, niciodată ca rău. Chiar dacă cumva s-au schimbat în timp terapiile, chiar dacă o plombă pusă prost sau un dinte scos poate a modificat arhitectura gurii mele… în fine nu de asta vreau să mă plâng.

Vreau să mă plâng legat de o clinică, din centrul bucureștiului, verde, de piața victoriei- care se numește frumos… nu aș da numele de fapt, dar cred că e de recunoscut după ce am scris aici…

Vreau să spun că în primul rând nu înțeleg prin ce studii sau metode și-au mobilat și ce scaune stomatologice sunt alea de acolo. Dar nu mi se pare foarte normal ca eu să stau pe un scaun de dentist aproape culcată… în condițiile în care o gură este o gură, cu tot aspiratorul lor nu se poate extrage toată saliva de acolo – și când se lucrează în gură se creează multă multă salivă asta e clar! Ei bine la detartraj m-am înecat rău de tot, am tușit de am crezut că mor. Era o spălătură cu apă sărată și a ajuns toată în gâtul meu deja iritat (eram și un pic răcită, dar nu asta e important acum). Am pus pe seama … răcelii, și nu am crezut că e neapărat un lucru care se întâmplă mereu. Deși la poziția aia culcată… adică înțeleg meseria de medic și incovenientele pe care le-ar presupune un stat în altă poziție mai neplăcută de atât – dar și eu stau ore întregi pe scaun sau în picioare sau alergând prin spital.. asta e. Deci respect scăzut din punctul ăsta de vedere. Și nu, nu sunt așa scaunele de dentist peste tot pe unde am fost. Și nu am degete destule să număr la câți am fost.

Apoi… pasul doi. Tratat o carie simplă. Micuță. Aici a fost mai neplăcut pentru că a început după plombă (de 550 roni!!!) să mă doară. La rece, la cald la vorbit, la spălatul pe dinți. Nu e nimic e doar o sensibilitate mi s-a spus. Luați pastă de dinți senzitive. Luați gelul nostru cu fluor. Durerea a continuat, a crescut din ce în ce mai mult. Mă doare am spus. Lăsați că vedem dacă peste o săptămână de dat cu gel mai doare dăm jos plomba și vedem. S-a accentuat în așa hal de nu am mai putut să mănânc, să dorm noaptea. M-am dus la altcineva mai eficient și cu experiență și mai respectuos. Nervul meu murise. Era infecție extinsă. Puteam să ajung la sinuzită. La celulită. Drenaje, ace, intervenții, medicamente pe canalul nervului care au durat câteva luni!!!!

Nu m-am mai dus deloc deloc acolo, le-am scris un email în care am explicat cum era să mă nenorocească. Și aici iar proastă comunicare cu clienții. Medicul m-a sunat să și ceară scuze că nu m-a ascultat mai devreme și că a crezut că e doar o sensibilitate locală și nu și-a dat seama că trebuie să mă ia în seamă mai mult. Dar cred că ar fi trebuit să sune cineva de la recepție, acele domnișoare sexoase, blonde și arătoase care știu să-ți ia banii și să-și ceară scuze. Chiar dacă nu și-ar recunoaște vreo vină sau ceva… era politicos. Să zică că îți dau pastă de dinți în valoare de ceva…. periuțe 2 ani de zile. Orice. Dacă eram în altă țară… în SUA de exemplu pfffft ce ar fi făcut să nu fie dați în judecată. Aici nimic. Și nu, nu cred că a fost ceva care ținea doar de mine – a fost legat și de lucrare și s-a agravat pentru că nu m-au ascultat când m-am plâns de dureri crescânde. Și am lăsat acolo probabil peste 1500 de roni. Și am fost traumatizată. Și mi-a fost multă vreme frică – dacă la fel se va întâmpla și cu celelalte lucrări efectuate la ei? Să schimb tot? Ce să fac…

Nu știu de ce m-am gândit la asta acum, cred că am citit ceva pe undeva despre dentiști… dar ideea este… poate ar trebui să ne cerem drepturile. Mă doare! să zicem și să fim luați în seamă! Să nu-ți ia doar banii fără vreun fel de responsabilitate din partea lor. Și nu bani puțini!

Înțeleg parțial…

Am ajuns la concluzia că îmi înțeleg parțial gândurile și dacă le aranjez într-o formă umană poate le vizualizez altfel

1. Mi-e frică. Aștept să treacă săptămânile ca să nu mai îmi fie frică. Să mai crească un pic. Să știu că se apropie de normal, de termen de viață. Așa între și între mă simt de parcă aș merge pe gheață subțire…

2. Mi-e milă de cei din jurul meu care suferă. Mi-e atât de milă că m-aș pune pe jos să plâng, am și făcut-o și știu că nu ajută. Nici pe ei, nici pe mine, nici pe bebe. Dar altceva ce să fac?

3. Mă simt vinovată că stresez nu numai pe mine, bebele ci sî pe drag… și așa suportă bietul destule. Și în condițiile astea.. cum aș putea să îł mai fac și pe el fericit? Cum să mai simtă că e iubit? Cum să mai simtă cei din jur că îi iubesc? Cum să mă împart?

Stressul și sarcina

Cred că e greu să existe o sarcină fără niciun fel de stress și grijă. Cred că din secunda doi.. sau mă rog, dacă ești ca mine, nu chiar din secunda doi, dar din momentul când a existat siguranța că fătul este viabil, că îi bate inima, că am trecut de primul trimestru, că am trecut de anumite hopuri și că… acum există șansă să îl păstrez – I mean I can really really keep him… nu mai trece vreodată stresul. E imposibil. Începi să îți faci griji din ce în ce mai mari.

De scări. Să nu cad să îl lovesc. Să nu răcesc, să nu iau vreun microb care să îl rănească.

De boli, sindroame. Ah nu mai sunt de ajuns simple analize ca cele de screening, ca dublul test, ca ecografii simple să te mulțumească și să te asigure că nu există nimic în neregulă cu copilul. Ar trebui cele mai sofisticate dar nici alea nu ar fi de ajuns. Ar trebui mutați munții din loc. Incertitudinea e un stress uriaș.

I-am văzut mâini, degete, picioare, fața cu buzele. Inimioara cu un punctuleț strălucitor (echogenic intracardiac focus – http://en.wikipedia.org/wiki/Echogenic_intracardiac_focus ) ceea ce m-a speriat îngrozitor șî nu o să mă liniștesc până iese și îl tin în brațe și știu că e bine. Orice s-ar zice, orice mi s-ar explica, orice orice aș citi și orice aș ști.

Și e culmea cum este ființa umană făcută. Când știi că e viu și mișcă și îl simți, cum poți să te abții să nu îl iubești? Și da, am încercat să mă abțin și să mă abțin până nu știu că e totul în regulă pentru că neîncetat mi-a fost frică de complicații și probleme. Dar nu am reușit. Pentru că deja e copilul meu, a fost mereu și îl iubesc mult mult. Și e parte din mine.

Și e băiat. Și mi-e frică deja pentru el. Și îmi va fi și mai frică. Nu o să se oprească vreodată aceste temeri. Dar așa devenim nemuritori, nu așa se zice? Trăim prin copiii noștri.

Și nu pot acum decât să mă rog. Pentru ca orice ar zice analizele, ecografiile și orice altceva, până iese la viață (evident și după aceea) este exclusiv în mâinile Celui de Sus. Și doar așa se poate câștiga această magică loterie care este sarcina și nașterea.

Povestea aia veche… cu Listeria

Listeria monocytogenes este o bacteriuță. Nesuferită mai ales pentru femeile gravide și pentru copiii lor. Se pot întâmpla multe multe lucruri neplăcute și de evitat dar nu despre asta voiam să zic. Mă gândeam că lumea ar trebui să știe ce este de evitat în sarcină. Aparent din populația cu acces la calculatoare și internet sigur se știe acest lucru, mai la sate și în alte părți lumea nu prea știe, pentru că am auzit diverse cazuri. Dar cu o cărămidă se începe orice construcție, și mă gândeam că de 4 luni de când citesc obsesiv pe diverse site-uri, în articole, forumuri, în engleză, franceză și română, poate adun niște informații.

Știu poate am fost mai exagerată și sunt multe povești de genul: eu am mâncat toată sarcina x și y fără să fiu atentă și extra îngrijorată, și nu am pățit nimic.

Deci

1. Nu se mănâncă carne crudă, sau gătită în sânge, sau prea puțin gătită. Deci fripturica de vită bine făcută (atenție la cele care sunteți fane bucătărie franceză sau aveți excursii în aceste țări), biftec tartar trebuie evitat. Gătit, gătit și extra gătit. Eu tai în bucățele mici și micuțe orice carne și le gătesc destul timp, la temperatură înaltă. Se spală bine cuțitele, vasele, tocătoarele și orice a fost în contact cu carnea crudă. Cu apă multă și detergent de vase.

2. Nu se mănâncă ouă mai crude sau moi (atenție la maioneză – deși aici am găsit în principal atenționarea legată de salmonela, sunt unele articole care spun că ouăle pot conține și listeria). Ar fi ok dacă am avea ouă pasteurizate, dar eu nu am găsit niciodată asta la noi în țară cel puțin și cred că ar râde lumea de mine dacă aș întreba de asta la supermarket.

3. Nu se mănâncă nicio brânză, niciun fel de cașcaval, niciun fel de lapte nepasteurizat. Asta a însemnat că nu am mai putut să iau din piață de la brânzeturi de sibiu, unele din preferatele mele, că am evitat brânzica de la vecina mea de la țară pentru că nu știu văcuța ei dacă a fost testată în vreun fel. Și orice brânză din magazin să scrie pasteurizat pe ea. Da, există șanse să nu fie la fel de sănătoase ca ceva natural dar am pus cele două riscuri în balanță și asta a fost alegerea mea.

4. Nu mezeluri care au stat mai mult desfăcute în frigider, sau sendivșuri care au stat în aer liber. E bun ceva proaspăt desfăcut pre-ambalat (iarăși alegere între mezeluri din piață vs supermarket). Sau încălzite. Deci pizza ar trebui să fie în regulă. Pate-uri, caltaboși, hotdogi, doar la conservă sau vidați pre-ambalați (teoretic industrial se testează listeria la fiecare și se ambalează). La fel de preferință încălzit – eu le-am folosit la sandwich maker, în omlete făcute bine, sau în pizza. Dar foarte rar, pentru că mezelurile pe lângă asta mai au și tot felul de alte porcării: nitrit de sodiu – nedovedit dar poate face malformații; glutamatul de sodiu – potențiatorul de aromă despre care se spune că poate afecta sistemul nervos, deci mai bine nu la un bebe în formare. Eu încerc mult să evit glutamatul și e aproape imposibil: ce mezeluri am găsit care să nu aibă: cele de la raionul bio (deși acolo uneori mai au nitrit), și gama vitality de la campofrio..cel puțin sper că nu are. Deși dacă m-aș îndoi de fiecare etichetă aș lua-o razna mai mult de atât.

De evitat orice crud-uscat! Adică pa! pa! salam de sibiu

5.  Am spus la revedere brânzei Brie, Camembert și gorgonzolei. Da, știu se zice că există și cu lapte pasteurizat dar eu una am preferat să nu risc. Și am renunțat și la pizza Quatro Formagii- da, știu e încălzită, dar din nou am preferat să nu risc.

6. Se spală foarte foarte bine legumele, fructele și orice se mănâncă crud. Adică foarte foarte bine.

7. Igienă și în frgider aș zice eu.

Da știu, poate am exagerat și multă lume nu gândește ca mine. Dar eu mă gândesc câte sarcini sunt pierdute și cauzele nu sunt diagnosticate niciodată, câți copii se nasc cu infecții și nu ies neapărat germeni la analize etc etc. Sunt convinsă că e subdiagnosticată. Și îmi dă senzația că aș putea face și eu ceva legat de sarcină, că cumva aș contribui și eu la bunăstarea ființei din mine, ca să zic așa. Pentru că pare ciudat să fii doar un mini incubator uman și să nu faci nimic activ…

Ce tot spunem noi in garzi de mult…

Poate acum, ca a apărut la televizor, una din principalele surse de informare ale poporului român: http://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/avertisment-pentru-parinti-leacurile-babesti-au-trimis-un-bebelus-pe-patul-de-spital-in-stare-grava.html vom începe și noi să fim crezuți…

De zeci de ori în camera de gardă vin copii înfășurați în diverse mirosind a oțet.

Cât de mare a fost febra? Ce i-ați dat? I-am înfășurat șosetele în oțet… E unul dintre cele mai frecvente lucruri pe care le auzim la camera de gardă. Și nu sunt părinți needucați, necitiți. Dar majoritatea cred că în panica de moment ascultă și îșî aduc aminte sfaturile primite în trecut șî întâmplările din copilărie… oțet la picioare, frecție cu oțet și cu spirt. Și apoi la spital. Au mai fost copiilași cu arsuri, sau cărora le-a crescut temperatura, pentru că alcoolul produce și vasoconstricție și în loc să ajute la scăderea febrei… crește și se panichează părinții mai tare. Nu știu dacă și ce functiona când eram mici. Am senzația că înfofoliți poate transpiram și când ieșeam din plăpumi se răcea transpirația pe noi. Poate își făceau efect antitermicele (nu comentez nimic de piramidon și aspirină momentan)

Ideea mea este că dacă funcționa la noi, nu înseamnă neapărat că este cel mai bun lucru din lume. Dacă noi am crescut cu biscuiți frumoși și grași nu înseamnă că trebuie să continuăm cu această idee acum. Medicina evoluează. Citim în continuare. Adevărat când copiii noștri vor avea la rândul lor copii e posibil ca multe idei să se schimbe în continuare și să râdă și ei de cum au fost crescuți și să se întrebe cum au reușit să supraviețuiască. Asta nu înseamnă că trebuie să rămânem în trecut doar pe ideea că și ce e acum poate se va schimba și nici așa nu e bine. Trebuie acceptat progresul și căutat în continuare progres. Doar așa merge lumea mai departe.

Și ca idee pentru febră:

1. Dacă este sub 38,5, nu se intră în panică. Se dezbracă copilul în pampers, maieuț, tricou subțire. Dacă nu sunt frisoane nu se înfofolește. (frisoanele sunt altă mâncare de pește ca să zic așa). Se hidratează bine bine. Se dă apă cu lingurița, cu seringa e foarte amuzant am încercat eu la copiilași terorizați. Cât de multă.

2. Dacă crește în continuare – există și copii supraîncălziți și deshidratați – se dau cu grijă antitermice. Cu mențiunea că efectul nu va fi instant. Adică dai siropelul nu scade în secunda doi temperatura, mai durează minim 30-40 minute timp în care se continuă cu hidratarea, copilul ținut dezbrăcat.

3. Dacă temperatura a crescut mult și este în jurul valorii 39,8-40 sau valori foarte mari care cedează greu atunci se dă siropelul sau supozitorul de febră, se pot începe împachetări – cu prosopele umezite în apă, sub dușuleț scăzând treptat temperatura de la temperatura obișnuită de baie ușor ușor. (nu se pune apă rece imediat pentru că pot apărea frisoane și se obține efect invers). Și aș recomanda mersul la medic. (uneori dacă este prima zi de boală febrilă, a doua zi s-ar putea să fie mai în regulă și să nu mai existe probleme, temperatura scăzând treptat – dar pentru siguranță și liniștire…)

4. Ceea ce nu se face niciodată: nu dăm siropul 1 copilului, stăm 10 minute vedem că nu scade temperatura, trecem la siropul 2 și apoi și la vreo 2 supozitoare… risc de intoxicație, de afectare hepatică și renală în timp. Nu sunt de acord nici cu schema din 4 în 4 ore alternăm antipiretice, pentru că febra are și rolul ei și în general dacă se tratează cauza următorul episod febril va avea o valoare mai scăzută și tot așa.

5. În general nu ar trebui să sărim la antibiotic de la prima zi de febră. O boală virală, care trece de la sine se va remite singură (da, există și un risc de suprainfecție bacteriană). De aceea dacă dupa 2-3 zile de evoluție, febra crește, sau nu scade deloc: analize și antibiotic. Trebuie menționat că în Anglia de exemplu, unele rețete se dau de antibiotic de luat acasă, dar nu vor putea fi ridicate din farmacie decât după 48 de ore. Tocmai pentru a lăsa timp și organismului să evolueze spre bine. Evident dacă este o situație mai gravă niciodată nu va fi tratată acasă. Automat putem presupune că dacă s-a dat o rețetă cu antibiotic dar nu s-a hotărât internarea nu este o situație atât de gravă. Dacă are nevoie de injectabil atunci e altă poveste… Și consumul lor de antibiotice este scăzut comparativ cu al nostru ! Și rezistența la antibiotice la fel!