Despre naștere- fără frică acum

Recunosc am fost speriată. De toate poveștile din jur. Era sufocant deja să nu mai auzi de nicio persoană care să reușească să nască normal. Toate din diverse motive ajunseseră la cezariene. Și prezentată asta ca o soluție bizară. Tu, mamă ai diverse probleme, nu contează de care, sau bebele. Sau situația în sine. Și atunci lucrul pe care îl ai de făcut este să stai pe spate, să fii anesteziată și să fie scos bebe din tine. Și evident multiple situații în care femeia a încercat să nască și a ajuns la cezariană de urgență. Înspăimântător.

Plus urarea din toate părțile, cu fiecare telefon. Naștere ușoară. Cu completarea sau nu… cât de grea a fost nașterea mea și cât a durat.

Și toate astea pe psihicul zbuciumat al unei biete viitoare mame.

Și ajuns la maternitate. Ideal ar fi fost, așa cum îmi imaginam: se rupe apa (greu de făcut, la 15% din femei se întâmplă asta spontan- sau mai puțin), mergem frumos la spital, eventual e dimineață sau o oră convenabilă și pentru traficul din București), pac pac contracții, rezist la durere și nasc fără analgezie de vreun fel.

Asta era idealul din mintea mea, dar membranele nu s-au rupt, dilatația a început și colul era scurtat, înmuiat și tot. Și eu nu simțeam contracțiile. Așa că a urmat: rupere membrane – a fost greu pentru că lichidul amniotic era scăzut; perfuzia de oxitocină, care a dat un pic peste cap pragul durerii și succesiunea contracțiilor (distanță ciudată intre ele, unele foarte intense altele foarte slabe, nu mi lăsau timp de respiro între ele, durere destul de mare și contracțiile nici măcar nu erau cele de intensitate mare, erau cele de început)- sau poate nu e de la oxiton, poate asa e pragul meu de durere, nu știu precis. Apoi nu progresa dilatația din cauza durerii probabil. Și a urmat epidurala, aleasă de mine. Care nu a fost bau baul pe care mi l-am imaginat- pfft cititul pe internet uneori e dăunător chiar dacă știi să alegi informațiile. Pentru că mi-am simțit picioarele. Pentru că pe măsură ce m-am dilatat și bebe s-a așezat în poziție de naștere (dilatare care a progresat într-o oră și ceva la maxim!- durerea o stagnase) am simțit perfect nevoia de a împinge și am putut să fac asta fără niciun fel de intervenție a moașei – cotul pe burta adică!. În 2 maxim 3 contracții a ieșit bebe și am simțit perfect ce trebuie să fac. Plus că perineul nu era chiar anesteziat deci am simțit și mini tăietura și cusutul care a urmat. Recunosc că m-am simțit lașă și iarăși m-am temut de complicații… dacă era prea anesteziat bebe? Dacă nu simțeam să împing și nu știam ce să fac? Dacă trebuiau alte intervenții gen forceps sau altceva?

Dar nu, nu a fost nevoie. Doamne Doamne în Săptămâna Mare a fost alături de noi. Și a ieșit bebe perfect, de nota 10, mi l-au pus pe burtă instant, l-am mângâiat și șters, a mirosit un pic de sân. Și l-au luat la incălzit și vaccinat etc. Nu a fost pe mine o oră intreagă, nu a fost ora magică, dar a fost bine. Pentru că apoi ne-am reîntâlnit și l-am luat în brațe și nu i-am mai dat drumul toata noaptea. Prima noaptea a noastră a dormit la mine în brațe. Aici mai trebuia doar să fie tati aproape, motiv pentru care poate în privat la un al doilea copil. Ca să impartă și el cu noi acea primă noapte magică. Și apoi l-am învățat să și mănânce încet încet. Dar despre asta altă dată…

 

Anunțuri

Nu mai critic niciodată (greu de făcut)

Acum promit să nu mai critic șî îmi retrag pe această cale cuvintele și pe cât posibil gândurile de genul „cum poate să aleagă cezariană când are posibilitatea să nască natural”. Pentru că recunosc chiar am criticat în sinea mea multe femei care au ales asta fără motive de genul tensiune, poziție aiurea a fătului, medicale de tot felul. Astea nu se pun. Dar o femeie care se duce la doctor și comandă ca la piată cezariana, recunosc cu mâna pe inimă că am gândit… am judecat-o.

Și acum înțeleg

Sistemul medical în România te împinge la asta. Te face să intri în panică, să stai în incertitudine, Să te întrebi: de ce trebuie să fiu stresată și pedepsită doar pentru că am vrut sa nasc normal? Pentru că asta e senzația. Pentru că te fac poveștile și realitatea să crezi că atunci când ajungi acolo la spital nu vei fi ascultat. Uite altă … persoană venită să nască. Are tupeu să aibă contracții noaptea/în zi de sărbătoare/zi liberă… în loc să ne dea și nouă liber, să avem o gardă bună și ușoară. Nuuu noi trebuie să ne ocupăm de ea. Și senzația este: o să intru în sala de nașteri, nu or să mi explice nimic, or să îmi pună perfuzii, or să mă injecteze cu tot felul de substanțe, nu o să-mi explice nimeni nimic. Or să-mi rupă membrane, or să-mi dilateze forțat colul, or să mă forțeze să nasc mai repede doar pentru că am avut tupeul să vin aici și să vreau ca al meu copil să vină pe lume pe calea dată de la natură. Și mă panichează asta. Ah și colac peste pupăză să nu fie deloc cum ai plănuit: să nu fie alături de tine persoanele apropiate, să nu fie medicul, că deh au dreptul și bietii oameni la concedii în zile din astea libere…, să fii singur acolo.

Știu gândesc prea mult, ar trebui să mă gândesc să fie bebe bine… dar sunt ruptă de gândurile astea.

Și nu mai judec certitudinea frumoasă a unei cezariene programate. Nu mai judec oamenii care se duc la privat în speranța că acolo poate e mai bine (nu e pentru cine gândește atât de mult și la multe detalii).

Cel mai bine este pentru o persoană care poate nu gândește. Care acceptă de bun că tot ce i se face la spital este perfect. Dar eu gândesc și nu vreau multe lucruri.

Nu, nu sunt sadică. Nu vreau să stau 30 de ore în travaliu. Dar nu vreau ca să nu apuc să intru pe ușă și să sară pe mine, fără să-mi spună, fără să mă întrebe cu tot felul de intervenții. Evident dacă mă doare și am senzația că nu va funcționa cum trebuie vreau epidurală. Și accept riscul ca în acest caz să fie nevoie și de alte intervenții. Dar nu așa aiurea.

Și mă întreb dacă eu îmi fac astfel de griji … deși sunt medic și am totuși un cuvânt de zis pe alocuri…. atunci o femeie normală…

Ce nebunii am cumpărat/primit? Listuță

Ca toate graviduțele am ajuns și la pasul de a cumpăra tot felul de lucrușoare. Personal am vrut să merg cât mai devreme pentru că eram stresată: că mă fac mai mare și o să merg mai greu, ceea ce nu e deloc neadevărat – distanțele parcurse sunt mai micuțe, pauzele de baie mai multe etc etc… cine știe cunoaște 🙂

După ceva luni de studiat internetul și listele prezente deja, unele foarte de ajutor, eu și cu prietena/prietenele mele, toate doctorițe am conceput și studiat toate micile prostii de pe liste, toate lucrurile necesare sau nu, am cântărit bugete, am împins cărucioare, în fine… și am ajuns la ceva final. Probabil lista nu este gata și nici cumpărăturile, dar par suficiente totuși (având în vedere că bebe are nevoie de lăptic și brațe iubitoare… restul vin de la sine).

1. Căruciorul e pe drum – am luat unul omologat auto, ca să nu fim stresați să stea confortabil și în sigurantă în mașină. Fără ăsta aș veni pe jos acasă de la maternitate. Am luat o variantă 3 în 1, nu știu cât și cum va fi folosită, dar de exemplu cu scoica poți face drumuri cu mașina scurte. Dar dacă vrei să mergi mai departe e mai ok să fie în landou. Pentru spatele lui, pentru respirația lui (repet omologat pentru folosire auto).

2. Patul… mai durează încă un pic, am primit momentan un coșuleț de răchită, suficient cât să ajungă 2-3 luni. Aș vrea să pot dormi cu bebe în pat, dar momentan mi-e frică de asta. Coșulețul, da l-aș pune în pat cu noi, dar altfel. Știu se schimbă somnul și sensibilitatea noastră, dar până nu văd asta cu ochii mei…

3. Produse de baie și igienă: am mers pe bioderma pentru că asta folosim și pentru noi și sticluța de 1 l ne va ajunge mai multă vreme. Weleda cremă de scutec (bepanthen iau pentru maternitate, dar nu vreau și acasă, aș merge pe varianta weleda ptr că pare mai sănătoasă, și are și oxid de zinc). Tot weleda loțiune de corp. Lanolin multimam pentru mameloane. Nu am vrut Garmastan, mi se pare mai toxic. Am uleiuri ptr mine și ptr bebe – de argan și altele. Bio stuff. Burețel de baie, am luat unul care părea pufos dar acum aș mai lua unul care pare rigid de la bio, dar care teoretic se înmoaie în contact cu apa. Am luat cădiță și suport pentru nou născuți. Nu insistam pe cădiță pentru că susțineam că îl pot spăla și ține în brațe la duș… dar cred că totuși e o variantă mai bună pentru bebe. Vedem. Oricum la început e nevoie de făcut baie ambii părinți, mai ales pentru inexperimentați ca noi. Eu nu am folosit creme de vergeturi deloc doar ulei de argan. Am momentan doar vergeturile pe care le aveam deja de mai demult. Forfecuță de unghii rotunjită pentru bebe.

4. Scutece am luat Pampers (primit) și am cumpărat bio degradabile. Mi-e greu să mă gândesc la folosit lavabile momentan, vedem apoi dacă e cazul și cât de greu ar fi. Pare mai greu deși suntem persoane foarte eco în general.

5. Am mers pe nu știu ce idee… și am luat coșuleț pentru scutece murdare. Nu știu cât va fi de necesar, mă gândeam că e util pentru vară mai ales. Luat și rezerve, cred că erau la pachet.

6. Am primit biberoane, suzete mai multe. Nu vreau să le folosesc. Am primit biberon cu tetina calma de la medela cu pompa de sân. În prima lună sigur nu le folosesc, așa îmi voi impune.

7. Pompa sân. A fost ofertă importantă la un magazin și am luat o medela swing electrică. Poate va fi sau nu nevoie, era prea irezistibilă oferta atunci și am vrut să o iau. În plus probabil vor fi momente când va fi necesară.

8. Sterilizator. Am luat unul ieftin pentru că nu știu cât am nevoie de el. Dar cine știe. Plus e și steamer (oare invers nu mergea ne-am întrebat apoi?)

9. Mai trebuie ser fiziologic, monodoze. Am luat pompiță mică de nas, nu ceva electric pentru că păreau prea gălăgioase și m-am gândit că sperie copilul. Or să fie necesare în caz de răceli, dar sper nu de la început.

10. Betadină ptr buric, comprese sterile am luat. (inițial am fost reticentă pentru că nu voiam să absoarbă prea mult iod bebe, dar e o suprafață f f mică și bontul se vindecă repede – în plus doar tamponez după baie apoi las să se usuce la aer până se vindecă). Baneocin unguent de dus la maternitate pentru același scop. Nu pudră! pudrele nu se mai recomandă din cauză că pot fi inhalate și bebe să facă alergii. Nici de scutec nici nimic

11. Ah am luat șervețele umede, tot de dus la maternitate dar de avut și pe aici pentru drumurile pe afară. Pentru asta și aleze. Am și saltea de schimbat pentru în casă.

12. Haine, saci de dormit, păturică, prosopele,  scutece de finet – făcute în obor, unde s-au și confecționat. Primite unele, unele cumpărate. Nu am făcut bilanțul ce și cum și câte sunt. Am căutat în disperare pălărioare pentru nou născut, sau șepci, dar la noi în magazine nu exista aparent decât căciulițe, nu pare să conceapă nimeni că un bebe mic poate să stea fără căciulă afară și mai rău cu pălărioară! Dar din fericire am primit dintr-o țară civilizată unde nu au căciuli mai deloc :).

13. Haine de maternitate – am 3 cămăși cu nasturi pentru alăptat. Au fost mai mult luate pentru că nu aveam oricum cămăși noi de spital și am simțit nevoia de ele. Halat de pus pe deasupra am primit. În plus pentru mine în maternitate și nu numai, tampoane de lăuzie și mari de noapte normale. Tampoane de sân.

14. Manduca! Am vrut asta neapărat și din câte am văzut se poate folosi de la început cu insertul de nou născut. Am oscilat între a lua un wrap la început, dar mi-a fost frică de posibilitatea de a nu-l lega cum trebuie și oricum pentru mai târziu voiam manducă.

Ultima lună… listă

Mai este o lună. Cam așa. O lună până se schimbă probabil viața noastră. Îmi fac tot felul de promisiuni și liste și gânduri ce voi face și nu voi face cu bebe cel viitor… Probabil toți părinții fac așa. Acum acumulăm cunoștiințe, citim și promitem și ne documentăm. Oare vom mai gândi la fel?

Ce aș vrea?

1. Să las copilul să se includă în viața noastra pentru că așa îl pregătim pentru viață. Așa cred acum. Nu aș vrea să stea lumea în loc și să ne mulăm noi la maxim uitând de noi. Nici nu cred că este bine așa pentru copil. Pentru că nu știu cum se poate dezvolta o ființă dacă totul e mulat pe el o perioadă, apoi brusc i se fură asta. De asta vreau să fac tot felul de lucruri cu el. Să ajut mame să alăpteze. Să îl plimb, să îl ducem în diverse locuri. Să îl las în brațe străine fără să fiu egoistă că îl vreau doar pentru mine. Să se obișnuiască cu lumea din jur, cu rude și prieteni.

2. De când ajungem acasă, fiind deja cald, nici nu îmi pun problema că nu l-aș scoate afară în fiecare zi, la soare câte un pic. Nu sunt adepta recomandărilor așteptatului x zile, săptămâni, luni până să ieși cu copilul afară. Nu recomand asta nici pacientelor mele, chiar dacă poate nu mă ascultă întotdeauna. Nu aerul ci microbii îmbolnăvesc.

3. Nu o să deținem prea multe căciuli. Am una doar luată aparent pentru ieșirea din maternitate. Nu știu dacă o voi folosi pentru că nu îi văd utilitatea. Apropo, de frig nu se răcește și nu se moare, de supra încălzire da. Și unde se află glandele sudoripare ale unui copil mic… în cap! Dacă le acoperi pe alea obsesiv nu lași copilul să și regleze temperatura și se încălzește, se deshidratează și e mult mult mai rău. Apropo de ziua caldă de 20 de grade azi. Și de toți copiii care aveau căciuli și glugi una peste alta. E mult mai rău.

4. O să îl țin cât pot de mult în brațe, pentru că vreau să plângă cât mai puțin. Nu, nu se va răsfăța și nu se va obișnui așa. Își va satisface acel instinct și nevoie, acum cât poate, în limita în care pot eu să îi ofer asta. Nou născuții se sperie de propria voce pentru că nu și-au ascultat-o niciodată cât au trăit în viața intra-uterină. Și atunci, de ce ar trebui să îl lăsăm să plângă? Eu una nu vreau.

5. Nu o să cumpăr nicio cutie de lapte praf oricât de greu ar fi. Și Doamne ajută sa fim amândoi sănătoși să nici nu fie nevoie de asta din vreo urgență medicală sau mai știu eu ce…(nu am zis ca sunt 100% optimistă). Nu m-aș respecta eu ca viitor consultant alăptare… dacă aș da lapte praf

6. Aș vrea să nu îl răsfăț în sensul în care văd eu răsfățul – în definiția mea asta înseamnă : să nu fac pentru un copil lucruri de care e capabil să se ocupe singur. Adică dacă învată să-și lege șireturile singur, o să îl las să facă asta, chiar dacă asta va fi un exercițiu de răbdare. Pentru că da, dacă trebuie plecat repede undeva, e posibil sa dureze mai mult să facă el acel lucru decât dacă aș prelua eu sarcina. Dar nu, el trebuie să înțeleagă că este ființă umană, că eu am încredere în capacitățile lui și că poate să se descurce singur. Pare dur și crud, dar nu vrei să crești un inadaptat social. Vrei să crești un om.

7. Aș vrea să încerc baby led weaning. Nu am recomandat asta nici unei mame până acum, pentru că am vrut să încerc eu mai întâi. Nu sunt 100% de acord cu schemele de diversificare clasice și nici asta nu pot să recomand mămicilor cu mâna pe inimă.

8. Orice e bun pentru copilul meu, va fi bun pentru pacient. Eu niciodată nu voi recomanda medicație sau altceva, unui pacient, ce nu aș da copilului meu. Asta am zis-o mereu. Da, e loc de învățat și altfel gândesc acum de cum gândeam când am început rezidențiatul, dar orice om până la urmă învață mereu, în fiecare zi a vieții.

9. Din prima zi de viață îl voi trata ca pe un om, cu care trebuie să vorbești, să îl mângâi, să ii fii alături. Nu doar o inconveniență, o ființă pe care trebuie să o hrănești, speli, schimbi și pui în pat. Oricât aș fi eu de om obosit, nu mă voi lăsa sa uit asta…

Ce nu îmi place – cauza depresiei mele

Mi-am identificat cauza depresiei de sarcină.

Ar trebui să povestesc că am fost întotdeauna relativ independentă. La modul nu îmi place să chem soțul să mă ajute să car cumpărături sau bagaje. Nu am făcut asta mai niciodată (și la începutul sarcinii chiar făceam cumpărături mai serioase și căram sacoșe întregi mari). Nu îmi place să aștept, să fiu plângăcioasă, să stau să mă ducă în diverse locuri cu mașina. (asta e partea a doua, ar fi trebuit să îmi fac naibii curajul să urc la volan ca să nu mai fie asta o problemă).

Dar acum nu mai car. Am diverse dureri, un spate, o vezică, un pipi des. Nu mai fac cumpărături mari și obosesc oricum foarte repede cărând mini lucrurile pe care sunt în stare să le mai cumpăr. În momentul când o sticlă de lapte + portocale + banane + alte 2-3 chestii prin casă, să nu mai zic că dacă îmi trebuie domestos….- pun probleme de cărat și renunț ba la una, ba la alta și îmi limitez greutatea, deja e o problemă.

Nu mai dau cu aspiratorul și era una din relaxările mele, o satisfacție să vezi cum dispar tot praful și mini impuritățile de pe jos în câteva minute- casă mică, covoare puține.

Am călcat mult mai puțin pentru că mi se pare grea masa de călcat de mutat de colo colo. În concluzie câteva zile a stat într-un colț în sufragerie. Dar în general hainele au fost foarte bine întinse și prea puțin călcate.

Curățenia deci ar mai putea fi îmbunătățită conform standardelor mele. Ca să nu mai zic că îmi fac probleme legate de mirosul de clor al domestosului și de cât de toxic ar putea fi pentru bebe.

Fug de frig și prefer drumurile cu mașina. Am ajuns să mergem metaforic „la pâine” cu mașina.

Știu știu sunt femei care muncesc la maxim până în ultima zi dinainte să nască. Și nasc la termen cu bine.

Dar cine îmi garantează că totul va fi bine? Pentru că acum sunt bântuită de frici și griji. Și de vinovăție.

Și nu îmi place să aștept, nu îmi place să fiu dependentă de seri târzii sau weekenduri pentru cumpărături. Nu îmi place nu îmi place.

Fi-r-ar traficul din București că poate mi-aș face curaj să conduc un pic poate ar fi altfel.

Dar nu îmi place de mine așa. Și mă adânccesc în depresie.

Mai multă comunicare…

Am văzut ieri o știre, se pare că felul în care știrile protv prezintă reportajele medicale mereu mă pun pe foc și îmi vine să tot scriu. Dar acum sunt convinsă că adevărul e undeva la mijloc. Evident nu ar strica să fie prezentat într-un fel mai profesionist și mai documentat, dar știrile nu sunt pentru educarea populației deși ar putea fi, și ar fi o idee chiar bună. În fine, în altă țară poate… sau altă dată. Sau poate doar eu simt că ar trebui un pic educată populația…

În fine știrea, de undeva din Galați

http://stirileprotv.ro/stiri/sanatate/bebelus-externat-cu-clavicula-rupta-din-maternitatea-galati-parintii-ii-acuza-pe-medici-pe-malpraxis.html

,pe scurt, bebe externat din maternitate cu fractură de claviculă, părinții doresc acum să dea în judecată sau să afle ce și când s-a întâmplat și de ce are copilul fractură de claviculă.

În fine, nu comentez legat de naștere, pentru că părinții spun că nu a fost niciun medic la naștere și asta nu am de unde ști dacă chiar se întâmplă sau nu (oricum în alte țări nu vine medic la naștere niciodată, decât dacă e ceva super super complicat, acolo moașele ghidează tot travaliul). Au zis că nu a fost neonatolog decât după naștere, dar peste asta s-a trecut oricum la știre- evident că după naștere vine medic neonatolog, acolo sau pe secție sigur vede un medic copilul.

Dar partea ciudată este că au zis că abia la externare le-a zis cineva că este vorba de o fractură de claviculă și părinții au fost șocați și nu știu când și cum s-a întâmplat, dacă s-a întâmplat înainte sau după naștere.

În fine aici cred că reporterul foarte documentat trebuia să arunce două vorbe, o statistică mică ceva – fractura de claviculă este foarte foarte întâlnită în cazul nașterii naturale, se vindecă ușor, nu lasă sechele, nu e nevoie de niciun fel de tratament și da uneori poate trece neobservată pentru că nici nu are semne prea evidente.

Dar apoi, întrebând lumea din jur, mi-am dat seama că toți ar fi fost oarecum șocați dacă auzeau că al lor bebe are fractură de claviculă. Și mi-am dat seama că este într-adevăr o problemă de comunicare. Adică da, noi în general facem externări pe bandă rulantă, punem frumos diagnostice și poate nu întotdeauna li se explică tinerilor părinți ce înseamnă fiecare diagnostic și de ce nu pune probleme… adică pe o externare standard pot să apară:

Icter fiziologic

Circulară de cordon

Cefalhematom

Bosă

Echimoze faciale

Hemangioame.. palpebrale etc

Fractură de claviculă

Infecție materno fetală de etiologie neprecizată

Hipoglicemie neonatală tranzitorie

și mai sunt edeme palpebrale și mai sunt multe multe alte lucruri… perfect normale, lucruri care se pot întâmpla în timpul nașterii naturale, bebe poate avea vânătăi pe față, pot fi ochișorii umflați, da, clavicula se poate rupe, poate avea pete roșii pe pleoape sau pe față – aceste hemangioame, poate să iasă ceva ușor modificat la analize uzuale, dar pentru că nu se găsește vreun microb anume, așa apare diagnosticul… Și stau să mă gândesc că poate nu le explicăm părinților suficient ce anume înseamnă fiecare diagnostic și ce implică și faptul că trebuie să stea liniștiți. Și de aici știri ca cea de mai sus. Și cu un reporter neinformat, un avocat binevoitor pac apare și procesul și scandalul și comentariile „medicii sunt nenorociți etc etc”. (nu mi-a plăcut nici comentariul reporterilor – părinții nu știu dacă fractura a apărut în timpul nașterii sau după – oarecum îmi dădea de înțeles că omul știe totuși că fracturile apar în timpul nașterii, dar a lăsat acest comentariu în speranța că poate poate un om va interpreta știrea la modul – fractură după naștere hmm dacă a dat cineva cu copilul de pereți sau l-a scăpat pe jos eventual. Ca să se adauge un pic de sare și piper la știre).

În fine greșeli de ambele părți repet, poate ar trebui să mai educăm un pic populația și oamenii și să explicăm fiecare pas și fiecare diagnostic și poate încet încet reporterii aceștia nu vor mai avea de lucru și poate, poate ar trebui să învețe și ei cum să prezinte știrile și să caute subiecte nescandaloase, în loc să le inventeze.. sau să le transforme după mintea lor…

29 de săptămâni

Creștem creștem. To do list la 29 de săptămâni, pentru mine, nu pentru toată lumea

– să fac o vizită la un doctor care să se uite în ochișorii mei, sperând că o să mi dea și acordul pentru naștere normală. Chiar dacă mi-e frică. Chiar dacă conștient știu că totuși e partial un mit est european… dar pe de altă parte, în Europa de Vest cezarienele sunt foarte rare, la ei nu prea contează dacă crește o dioptrie două în timpul unui travaliu, pentru că sunt foarte accesibile operațiile laser – chiar pentru sângerări retiniene sau alte probleme- adică, din câte știu eu, la o naștere poate veni chiar oftalmologul să fie frumos în sală și să examineze ochii în timpul travaliului și după naștere. La noi nu se întâmplă. Și adaug dioptrii la lentile.

– să facem o vizită de ecografie pentru trimestrul al treilea. Sperăm că o să fie mai liniștitoare, pentru mine, decât cea anterioară. Și că crește, că e sănătos, că placenta e nutritivă pentru el, colul suficient de lung cât să nu pună probleme etc.

– Trebuie să numărăm mișcări de piciorușe și mânuțe. Conform a ceea ce am citit: alegi aceeași oră dimineața și aceeași oră seara, timp în care stai liniștită întinsă și numeri bătăi de picioare (sau dacă bebe are alte ore de activitate se aleg alte ore). De oprit la 10 lovituri. Dacă durează mai mult de 2 ore până să se ajungă la 10 lovituri aparent nu e bine și trebuie sunat medicul- de asta trebuie ales cu grijă intervalul orar, poate bebe doarme și ne panicăm degeaba. De obicei 10 lovituri le-am numărat destul de repejor mai ales seara când mă culc. Nu știu dacă e cazul să ne panicăm totuși și să facem asta obsesiv. Dacă îl simțim că mișcă e bine.

– Continuăm papa sănătos, cu mici scăpări pe alocuri- se pare că uneori nevoia de ciocolată e mai mare decât mine. (și cu toate astea 8 kilograme și ceva doar până acum. Poate se compensează balanța healthy eating cu ciocolată neagră sau de oricare alt gen). Ca notă informativă de veselie- aparent ciocolata, mâncată cu moderație ar putea să scădea riscul de eclampsie.

– Facem o vizită la showroom hiphip  să salivez la manduci. Poate cumpăr una totuși acum pentru că nu am răbdare. Și pentru că nu prea am cumpărat nimic până acum. De cumpărat bustieră de alăptat sigur aș vrea acum pentru că par simpatice

– Am tot făcut liste peste liste de cumpărături legat de ce trebuie pentru bebe și nu am ajuns să cumpăr mare lucru. Nu cred că sunt foarte superstițioasă, doar că până acum nu mi s-a părut grabă prea intensă pentru cumpărarea tuturor lucrurilor. Și bebetei are foarte multe lucruri la un loc din consumabile și altele (nu neapărat din cele mai ieftine, dar contează și comoditatea, le găsești pe toate la un loc și nu umbli într-un milion de locuri cu burta la gură. Mai puțin comod este drumul pe Iuliu Maniu dacă mă întrebați pe mine, chiar urăsc acel drum)