Ce nebunii am cumpărat/primit? Listuță

Ca toate graviduțele am ajuns și la pasul de a cumpăra tot felul de lucrușoare. Personal am vrut să merg cât mai devreme pentru că eram stresată: că mă fac mai mare și o să merg mai greu, ceea ce nu e deloc neadevărat – distanțele parcurse sunt mai micuțe, pauzele de baie mai multe etc etc… cine știe cunoaște 🙂

După ceva luni de studiat internetul și listele prezente deja, unele foarte de ajutor, eu și cu prietena/prietenele mele, toate doctorițe am conceput și studiat toate micile prostii de pe liste, toate lucrurile necesare sau nu, am cântărit bugete, am împins cărucioare, în fine… și am ajuns la ceva final. Probabil lista nu este gata și nici cumpărăturile, dar par suficiente totuși (având în vedere că bebe are nevoie de lăptic și brațe iubitoare… restul vin de la sine).

1. Căruciorul e pe drum – am luat unul omologat auto, ca să nu fim stresați să stea confortabil și în sigurantă în mașină. Fără ăsta aș veni pe jos acasă de la maternitate. Am luat o variantă 3 în 1, nu știu cât și cum va fi folosită, dar de exemplu cu scoica poți face drumuri cu mașina scurte. Dar dacă vrei să mergi mai departe e mai ok să fie în landou. Pentru spatele lui, pentru respirația lui (repet omologat pentru folosire auto).

2. Patul… mai durează încă un pic, am primit momentan un coșuleț de răchită, suficient cât să ajungă 2-3 luni. Aș vrea să pot dormi cu bebe în pat, dar momentan mi-e frică de asta. Coșulețul, da l-aș pune în pat cu noi, dar altfel. Știu se schimbă somnul și sensibilitatea noastră, dar până nu văd asta cu ochii mei…

3. Produse de baie și igienă: am mers pe bioderma pentru că asta folosim și pentru noi și sticluța de 1 l ne va ajunge mai multă vreme. Weleda cremă de scutec (bepanthen iau pentru maternitate, dar nu vreau și acasă, aș merge pe varianta weleda ptr că pare mai sănătoasă, și are și oxid de zinc). Tot weleda loțiune de corp. Lanolin multimam pentru mameloane. Nu am vrut Garmastan, mi se pare mai toxic. Am uleiuri ptr mine și ptr bebe – de argan și altele. Bio stuff. Burețel de baie, am luat unul care părea pufos dar acum aș mai lua unul care pare rigid de la bio, dar care teoretic se înmoaie în contact cu apa. Am luat cădiță și suport pentru nou născuți. Nu insistam pe cădiță pentru că susțineam că îl pot spăla și ține în brațe la duș… dar cred că totuși e o variantă mai bună pentru bebe. Vedem. Oricum la început e nevoie de făcut baie ambii părinți, mai ales pentru inexperimentați ca noi. Eu nu am folosit creme de vergeturi deloc doar ulei de argan. Am momentan doar vergeturile pe care le aveam deja de mai demult. Forfecuță de unghii rotunjită pentru bebe.

4. Scutece am luat Pampers (primit) și am cumpărat bio degradabile. Mi-e greu să mă gândesc la folosit lavabile momentan, vedem apoi dacă e cazul și cât de greu ar fi. Pare mai greu deși suntem persoane foarte eco în general.

5. Am mers pe nu știu ce idee… și am luat coșuleț pentru scutece murdare. Nu știu cât va fi de necesar, mă gândeam că e util pentru vară mai ales. Luat și rezerve, cred că erau la pachet.

6. Am primit biberoane, suzete mai multe. Nu vreau să le folosesc. Am primit biberon cu tetina calma de la medela cu pompa de sân. În prima lună sigur nu le folosesc, așa îmi voi impune.

7. Pompa sân. A fost ofertă importantă la un magazin și am luat o medela swing electrică. Poate va fi sau nu nevoie, era prea irezistibilă oferta atunci și am vrut să o iau. În plus probabil vor fi momente când va fi necesară.

8. Sterilizator. Am luat unul ieftin pentru că nu știu cât am nevoie de el. Dar cine știe. Plus e și steamer (oare invers nu mergea ne-am întrebat apoi?)

9. Mai trebuie ser fiziologic, monodoze. Am luat pompiță mică de nas, nu ceva electric pentru că păreau prea gălăgioase și m-am gândit că sperie copilul. Or să fie necesare în caz de răceli, dar sper nu de la început.

10. Betadină ptr buric, comprese sterile am luat. (inițial am fost reticentă pentru că nu voiam să absoarbă prea mult iod bebe, dar e o suprafață f f mică și bontul se vindecă repede – în plus doar tamponez după baie apoi las să se usuce la aer până se vindecă). Baneocin unguent de dus la maternitate pentru același scop. Nu pudră! pudrele nu se mai recomandă din cauză că pot fi inhalate și bebe să facă alergii. Nici de scutec nici nimic

11. Ah am luat șervețele umede, tot de dus la maternitate dar de avut și pe aici pentru drumurile pe afară. Pentru asta și aleze. Am și saltea de schimbat pentru în casă.

12. Haine, saci de dormit, păturică, prosopele,  scutece de finet – făcute în obor, unde s-au și confecționat. Primite unele, unele cumpărate. Nu am făcut bilanțul ce și cum și câte sunt. Am căutat în disperare pălărioare pentru nou născut, sau șepci, dar la noi în magazine nu exista aparent decât căciulițe, nu pare să conceapă nimeni că un bebe mic poate să stea fără căciulă afară și mai rău cu pălărioară! Dar din fericire am primit dintr-o țară civilizată unde nu au căciuli mai deloc :).

13. Haine de maternitate – am 3 cămăși cu nasturi pentru alăptat. Au fost mai mult luate pentru că nu aveam oricum cămăși noi de spital și am simțit nevoia de ele. Halat de pus pe deasupra am primit. În plus pentru mine în maternitate și nu numai, tampoane de lăuzie și mari de noapte normale. Tampoane de sân.

14. Manduca! Am vrut asta neapărat și din câte am văzut se poate folosi de la început cu insertul de nou născut. Am oscilat între a lua un wrap la început, dar mi-a fost frică de posibilitatea de a nu-l lega cum trebuie și oricum pentru mai târziu voiam manducă.

Anunțuri

Ultima lună… listă

Mai este o lună. Cam așa. O lună până se schimbă probabil viața noastră. Îmi fac tot felul de promisiuni și liste și gânduri ce voi face și nu voi face cu bebe cel viitor… Probabil toți părinții fac așa. Acum acumulăm cunoștiințe, citim și promitem și ne documentăm. Oare vom mai gândi la fel?

Ce aș vrea?

1. Să las copilul să se includă în viața noastra pentru că așa îl pregătim pentru viață. Așa cred acum. Nu aș vrea să stea lumea în loc și să ne mulăm noi la maxim uitând de noi. Nici nu cred că este bine așa pentru copil. Pentru că nu știu cum se poate dezvolta o ființă dacă totul e mulat pe el o perioadă, apoi brusc i se fură asta. De asta vreau să fac tot felul de lucruri cu el. Să ajut mame să alăpteze. Să îl plimb, să îl ducem în diverse locuri. Să îl las în brațe străine fără să fiu egoistă că îl vreau doar pentru mine. Să se obișnuiască cu lumea din jur, cu rude și prieteni.

2. De când ajungem acasă, fiind deja cald, nici nu îmi pun problema că nu l-aș scoate afară în fiecare zi, la soare câte un pic. Nu sunt adepta recomandărilor așteptatului x zile, săptămâni, luni până să ieși cu copilul afară. Nu recomand asta nici pacientelor mele, chiar dacă poate nu mă ascultă întotdeauna. Nu aerul ci microbii îmbolnăvesc.

3. Nu o să deținem prea multe căciuli. Am una doar luată aparent pentru ieșirea din maternitate. Nu știu dacă o voi folosi pentru că nu îi văd utilitatea. Apropo, de frig nu se răcește și nu se moare, de supra încălzire da. Și unde se află glandele sudoripare ale unui copil mic… în cap! Dacă le acoperi pe alea obsesiv nu lași copilul să și regleze temperatura și se încălzește, se deshidratează și e mult mult mai rău. Apropo de ziua caldă de 20 de grade azi. Și de toți copiii care aveau căciuli și glugi una peste alta. E mult mai rău.

4. O să îl țin cât pot de mult în brațe, pentru că vreau să plângă cât mai puțin. Nu, nu se va răsfăța și nu se va obișnui așa. Își va satisface acel instinct și nevoie, acum cât poate, în limita în care pot eu să îi ofer asta. Nou născuții se sperie de propria voce pentru că nu și-au ascultat-o niciodată cât au trăit în viața intra-uterină. Și atunci, de ce ar trebui să îl lăsăm să plângă? Eu una nu vreau.

5. Nu o să cumpăr nicio cutie de lapte praf oricât de greu ar fi. Și Doamne ajută sa fim amândoi sănătoși să nici nu fie nevoie de asta din vreo urgență medicală sau mai știu eu ce…(nu am zis ca sunt 100% optimistă). Nu m-aș respecta eu ca viitor consultant alăptare… dacă aș da lapte praf

6. Aș vrea să nu îl răsfăț în sensul în care văd eu răsfățul – în definiția mea asta înseamnă : să nu fac pentru un copil lucruri de care e capabil să se ocupe singur. Adică dacă învată să-și lege șireturile singur, o să îl las să facă asta, chiar dacă asta va fi un exercițiu de răbdare. Pentru că da, dacă trebuie plecat repede undeva, e posibil sa dureze mai mult să facă el acel lucru decât dacă aș prelua eu sarcina. Dar nu, el trebuie să înțeleagă că este ființă umană, că eu am încredere în capacitățile lui și că poate să se descurce singur. Pare dur și crud, dar nu vrei să crești un inadaptat social. Vrei să crești un om.

7. Aș vrea să încerc baby led weaning. Nu am recomandat asta nici unei mame până acum, pentru că am vrut să încerc eu mai întâi. Nu sunt 100% de acord cu schemele de diversificare clasice și nici asta nu pot să recomand mămicilor cu mâna pe inimă.

8. Orice e bun pentru copilul meu, va fi bun pentru pacient. Eu niciodată nu voi recomanda medicație sau altceva, unui pacient, ce nu aș da copilului meu. Asta am zis-o mereu. Da, e loc de învățat și altfel gândesc acum de cum gândeam când am început rezidențiatul, dar orice om până la urmă învață mereu, în fiecare zi a vieții.

9. Din prima zi de viață îl voi trata ca pe un om, cu care trebuie să vorbești, să îl mângâi, să ii fii alături. Nu doar o inconveniență, o ființă pe care trebuie să o hrănești, speli, schimbi și pui în pat. Oricât aș fi eu de om obosit, nu mă voi lăsa sa uit asta…

Alăptat… reguli?

Citeam niște site-uri pentru că am dat de ceva scandaluri legate de alăptatul în public. Și mă șocam… de unele afirmatii… de genul. Că dacă alăptează în public o face nu pentru copil ci ca să se afișeze ea pe afară cu sânii.

Și aveau niște reguli dubioase oamenii care comentau judecându-le pe aceste fete:

– să invețe copilul și programul lui ca să își calculeze timpul așa încât la ora mesei să nu fie afară- hmm să înveți programul unui copil la cerere? care variază în funcție de săptămâna lui de viață, temperatura aerului, posibilele dureri sau mici disconforturi pe care le poate simți, pusee de creștere, eventuali dințișori apăruți? Cum să faci asta? 

– să nu iasă din casă cu copil alăptat… Pe asta nici nu vreau să o comentez. Ești om, ai dreptul de a nu sta ca pușcăriașul între 4 pereți. Copilul are dreptul să i se facă foame oriunde pentru că de aia este copil, nu este logic…

– Să ia lapte muls în biberon ca să îi dea copilului când iese… Și mai rău, să se mulgă eventual… nu știu când având în vedere că această cantitate de lapte din sâni se reglează în funcție de cerere și ofertă, eventual să ți crești cu pompa cantitatea, sau să păstrezi în congelator dacă ai avut cândva… și să îl iei cu termos sau să îl încălzești cum? Și de ce să înveți copilul cu biberonul dacă e mic și tu încerci din răsputeri să alăptezi?

– Să se acopere cu ceva eșarfe… Asta nu zic nu, dacă e o eșarfă subțirică, dacă îi place copilului sau sunt prea mulți oameni în jur sau e vreo cauză și simte mama nevoia să se ascundă de priviri din jur – deși cred că se iese mai mult în evidență așa. Și dacă e prea cald, copilului nu îi place nu prea îi văd rostul. Nu știu dacă ajută. Eu maxim mă vedeam așa pe plajă când oricum stau la umbră și dacă mi-e răcoare mă acopăr cu ceva…(apropo mai mereu am făcut topless și nu văd motivul acum să încep să port sutien)

– să meargă la toaletă să mănânce copilul…Ooo da, e clar frumos, hai să mâncăm toți la toaletă pentru că e minunat acel loc de mâncat pentru oricine. Miroase frumos, e relaxant…

Erau multe aberații pe care le-am citit și m-am enervat… mi s-au părut foarte ciudate și greu de contracarat pentru că evident oamenii au fixate niște idei în cap. Dar eu mă gândesc să fiu foarte foarte activă și sa nu stau legată de casă, și dacă merg pe drum și îi e foame copilului ce aș putea să fac?
Cred că în primul rând ar trebui să nu mai citesc articole pentru că pe Internet lumea e foarte războinică și în viața reală nu e chiar așa (sper eu optimistă)… și să văd ce șî dacă se întâmplă vreodată….

Ce nu îmi place – cauza depresiei mele

Mi-am identificat cauza depresiei de sarcină.

Ar trebui să povestesc că am fost întotdeauna relativ independentă. La modul nu îmi place să chem soțul să mă ajute să car cumpărături sau bagaje. Nu am făcut asta mai niciodată (și la începutul sarcinii chiar făceam cumpărături mai serioase și căram sacoșe întregi mari). Nu îmi place să aștept, să fiu plângăcioasă, să stau să mă ducă în diverse locuri cu mașina. (asta e partea a doua, ar fi trebuit să îmi fac naibii curajul să urc la volan ca să nu mai fie asta o problemă).

Dar acum nu mai car. Am diverse dureri, un spate, o vezică, un pipi des. Nu mai fac cumpărături mari și obosesc oricum foarte repede cărând mini lucrurile pe care sunt în stare să le mai cumpăr. În momentul când o sticlă de lapte + portocale + banane + alte 2-3 chestii prin casă, să nu mai zic că dacă îmi trebuie domestos….- pun probleme de cărat și renunț ba la una, ba la alta și îmi limitez greutatea, deja e o problemă.

Nu mai dau cu aspiratorul și era una din relaxările mele, o satisfacție să vezi cum dispar tot praful și mini impuritățile de pe jos în câteva minute- casă mică, covoare puține.

Am călcat mult mai puțin pentru că mi se pare grea masa de călcat de mutat de colo colo. În concluzie câteva zile a stat într-un colț în sufragerie. Dar în general hainele au fost foarte bine întinse și prea puțin călcate.

Curățenia deci ar mai putea fi îmbunătățită conform standardelor mele. Ca să nu mai zic că îmi fac probleme legate de mirosul de clor al domestosului și de cât de toxic ar putea fi pentru bebe.

Fug de frig și prefer drumurile cu mașina. Am ajuns să mergem metaforic „la pâine” cu mașina.

Știu știu sunt femei care muncesc la maxim până în ultima zi dinainte să nască. Și nasc la termen cu bine.

Dar cine îmi garantează că totul va fi bine? Pentru că acum sunt bântuită de frici și griji. Și de vinovăție.

Și nu îmi place să aștept, nu îmi place să fiu dependentă de seri târzii sau weekenduri pentru cumpărături. Nu îmi place nu îmi place.

Fi-r-ar traficul din București că poate mi-aș face curaj să conduc un pic poate ar fi altfel.

Dar nu îmi place de mine așa. Și mă adânccesc în depresie.

Mai multă comunicare…

Am văzut ieri o știre, se pare că felul în care știrile protv prezintă reportajele medicale mereu mă pun pe foc și îmi vine să tot scriu. Dar acum sunt convinsă că adevărul e undeva la mijloc. Evident nu ar strica să fie prezentat într-un fel mai profesionist și mai documentat, dar știrile nu sunt pentru educarea populației deși ar putea fi, și ar fi o idee chiar bună. În fine, în altă țară poate… sau altă dată. Sau poate doar eu simt că ar trebui un pic educată populația…

În fine știrea, de undeva din Galați

http://stirileprotv.ro/stiri/sanatate/bebelus-externat-cu-clavicula-rupta-din-maternitatea-galati-parintii-ii-acuza-pe-medici-pe-malpraxis.html

,pe scurt, bebe externat din maternitate cu fractură de claviculă, părinții doresc acum să dea în judecată sau să afle ce și când s-a întâmplat și de ce are copilul fractură de claviculă.

În fine, nu comentez legat de naștere, pentru că părinții spun că nu a fost niciun medic la naștere și asta nu am de unde ști dacă chiar se întâmplă sau nu (oricum în alte țări nu vine medic la naștere niciodată, decât dacă e ceva super super complicat, acolo moașele ghidează tot travaliul). Au zis că nu a fost neonatolog decât după naștere, dar peste asta s-a trecut oricum la știre- evident că după naștere vine medic neonatolog, acolo sau pe secție sigur vede un medic copilul.

Dar partea ciudată este că au zis că abia la externare le-a zis cineva că este vorba de o fractură de claviculă și părinții au fost șocați și nu știu când și cum s-a întâmplat, dacă s-a întâmplat înainte sau după naștere.

În fine aici cred că reporterul foarte documentat trebuia să arunce două vorbe, o statistică mică ceva – fractura de claviculă este foarte foarte întâlnită în cazul nașterii naturale, se vindecă ușor, nu lasă sechele, nu e nevoie de niciun fel de tratament și da uneori poate trece neobservată pentru că nici nu are semne prea evidente.

Dar apoi, întrebând lumea din jur, mi-am dat seama că toți ar fi fost oarecum șocați dacă auzeau că al lor bebe are fractură de claviculă. Și mi-am dat seama că este într-adevăr o problemă de comunicare. Adică da, noi în general facem externări pe bandă rulantă, punem frumos diagnostice și poate nu întotdeauna li se explică tinerilor părinți ce înseamnă fiecare diagnostic și de ce nu pune probleme… adică pe o externare standard pot să apară:

Icter fiziologic

Circulară de cordon

Cefalhematom

Bosă

Echimoze faciale

Hemangioame.. palpebrale etc

Fractură de claviculă

Infecție materno fetală de etiologie neprecizată

Hipoglicemie neonatală tranzitorie

și mai sunt edeme palpebrale și mai sunt multe multe alte lucruri… perfect normale, lucruri care se pot întâmpla în timpul nașterii naturale, bebe poate avea vânătăi pe față, pot fi ochișorii umflați, da, clavicula se poate rupe, poate avea pete roșii pe pleoape sau pe față – aceste hemangioame, poate să iasă ceva ușor modificat la analize uzuale, dar pentru că nu se găsește vreun microb anume, așa apare diagnosticul… Și stau să mă gândesc că poate nu le explicăm părinților suficient ce anume înseamnă fiecare diagnostic și ce implică și faptul că trebuie să stea liniștiți. Și de aici știri ca cea de mai sus. Și cu un reporter neinformat, un avocat binevoitor pac apare și procesul și scandalul și comentariile „medicii sunt nenorociți etc etc”. (nu mi-a plăcut nici comentariul reporterilor – părinții nu știu dacă fractura a apărut în timpul nașterii sau după – oarecum îmi dădea de înțeles că omul știe totuși că fracturile apar în timpul nașterii, dar a lăsat acest comentariu în speranța că poate poate un om va interpreta știrea la modul – fractură după naștere hmm dacă a dat cineva cu copilul de pereți sau l-a scăpat pe jos eventual. Ca să se adauge un pic de sare și piper la știre).

În fine greșeli de ambele părți repet, poate ar trebui să mai educăm un pic populația și oamenii și să explicăm fiecare pas și fiecare diagnostic și poate încet încet reporterii aceștia nu vor mai avea de lucru și poate, poate ar trebui să învețe și ei cum să prezinte știrile și să caute subiecte nescandaloase, în loc să le inventeze.. sau să le transforme după mintea lor…

Lista 1 – acum nu îmi place…

Am vreo 2 liste de făcut. Una e mai ușoară, cealaltă e cam complexă. Una este cu lucrurile care nu îmi plac, în principal specific românești, despre care sper că poate într-o zi se vor corecta (includ bineînțeles și lucruri legate de îngrijirea copiilor, pentru care mi-aș face insignă pe care să scrie frumos PEDIATRIA -ca poliția sau FBI-ul și să le țin un curs de educație părinților – încă nu se poate face asta din păcate). A doua listă e cu ce promit că nu voi face după ce se naște bebe… aia este cea grea pentru că este muuuuuult.

Lista cu ce nu îmi place, dar absolut deloc… Nu e un top în ordine, e doar random în funcție de ce îmi aduc aminte

1.  Căciulile în capul copiilor când nu este nevoie- în parc la 20 de grade, în casă la orice temperatură, la sugarii mici pentru că probabil nu au păr în cap… Includ aici și supra îmbrăcatul. Cu exemplul, văd copii în costumașe gen de schi, la plus 10 grade. Cu fular și căciuli. Și îmi vine să le plâng de milă.

2. Copiii foarte mici care papă la McDo. Adică abia au învățat să meargă șis ă vorbească și sunt cu cartofiorii prăjiți și cu sucul cel mai mic – care e f mare! în mână. Sau la KFC. Sau care au diverse din supermarket, sticluțe din acelea colorate turbat, verde, albastru, roz care au dop ca de biberon. Habar nu am cum se numesc. Parenting fail. Înțeleg copiilașii care ronțăie covrigi pentru dinți, mai greu de înțeles cu pufuleții în schimb.

3. Marsupiile din comerț, cele neergonomice, în care copilul stă spânzurat ca în hamul de bungee jumping. Să îi opresc pe stradă să le zic cât de rău fac coloanei și piciorușelor micuțului?

4. Ideea că dacă mergi undeva… gen să zicem IKEA, la masă, trebuie să ocupi o masă toată jumătatea de oră cât persoana cu care ești stă la coadă. Timp în care niște bieți amețiți care se plimbă cu tava în mână ar putea să mănânce și să plece deja. Asta nu o înțeleg și nu am înțeles-o vreodată. Mai ales că, există zonă cu canapele de odihnă pentru cei care nu pot sta la coadă în picioare. Eu gravidă fiind, am stat cuminte mereu la coadă și mi-am căutat apoi măsuță. Recunosc uitându-mă urât la cei care țin mese ocupate. Chiar mi se pare cea mai mare lipsă de bun simț.

5. Cei care aruncă gunoi pe stradă. Sau din mașină. Când la 2-3 metri e un coș de gunoi. Și nu e plin. Și nu e zonă fără coșuri de gunoi (da, există și din astea, dar totuși… nu poți căra o hârtie în buzunar încă o vreme?)

6. Obsesia românilor pentru curent. V-am zis de mămica din maternitate, care și-a văzut proaspătul nou născut cu ochișorii umflați – efect secundar al nașterii – și a zis (afirmat nu întrebat), a tras-o curentul…. No comment. Mă enervează obsesia asta pentru că sufăr eu. Când merg cu maxi sau transportul în comun, e căldură criminală și miros la fel… și ei vor să închidă geamurile.

Hmm cred că atât acum dar sigur mai completez cândva pe lista asta pe măsură ce mi-aduc aminte…

 

Despre Spital Prieten al Copilului…

Se pare că este o mare muncă acum, să poți să declari maternitatea pe care o ai în grijă ca spital prieten al copilului. Nu știu ce beneficii există pentru spitalul în sine, nu m-am interesat de partea asta, dar de vreme ce se chinuie toțî să intre în această categorie… trebuie să fie ceva important totuși.

Dar iată ce reguli trebuie aplicate:

 

În 1989, OMS şi UNICEF au elaborat Declaraţia comună Protejarea,încurajarea şi susţinerea alăptării: rolul specific al serviciilor de maternitate”. Acest document descrie modul specific în care maternităţile pot promova alăptarea.

Cei “Zece Paşi pentru o alăptare încununată de succes” sunt un rezumat al principalelor recomandări ale “Declaraţiei comune” şi reprezintă baza pentru “Iniţiativa Spitalul Prieten al Copilului”. Dacă o maternitate doreşte să fie desemnată Spital Prieten al Copilului, ea trebuie să respecte şi să pună în aplicare toţi cei 10 paşi.

1. Să aibă o politică scrisă privind alăptarea care să fie comunicată regulat întregului personal de îngrijire.

2. Să instruiască întregul personal de îngrijire în scopul aplicării acestei politici.

3. Să informeze toate gravidele despre avantajele alăptării şi aspectele practice ale alăptării.

4. Să ajute mamele să înceapă alăptarea în primele cinci minute după naştere sau imediat ce mama îşi revine după anestezie (pentru naşterile prin cezariană cu anestezie generală).

5. Să arate mamelor cum să alăpteze şi cum să menţină secreţia lactată chiar atunci când sunt despărţite de copiii lor.

6. Să nu ofere nou-născuţilor alimente sau lichide, altele decât laptele matern, cu excepţia cazurilor cu indicaţie medicală.

7. Să practice rooming-in-ul, care permite mamei şi copilului să rămână împreună 24 ore pe zi.

8. Să încurajeze alăptarea la cererea copilului.

9. Să nu ofere suzete sau tetine (biberon) copiilor care sug la sân.

10. Să încurajeze constituirea grupurilor de sprijin pentru mame şi să orienteze mamele către aceste grupuri de sprijin la externarea din maternitate.

În pachetul informativ pentru spitale este descrisă modalitatea de a introduce în practică cei Zece Paşi.

(mai multe informații de pe site-ul: http://www.spital-prieten.ro/cei-10-pasi-pentru-o-alaptare-de-succes/)

De ce am  vrut să scriu asta? Pentru că la noi totul e bun și frumos pe hârtie. Am văzut spitale în care se muncește pentru asta, în care copiii sunt lăsați lângă mame, mamele ajutate să alăpteze la cerere, nu se dă lapte praf decât în situații extreme și atunci în niciun caz din biberon – se preferă linguriță, căniță, seringă, orice ca să nu se strice posibilitatea de alăptat a copilului. Am văzut șî știu că există asta, deci nu e doar un mit. Da, nu se aplică neapărat toți pașii, se încearcă pe unde se poate și în limita posibilului – skin-to-skin, după cum am zis anterior, se face destul de rar, asta sper să se schimbe…

Dar ca în orice… există și uscăciuni. Mi-a fost povestit de curând despre o întâmplare, cineva care a născut într-o maternitate privată, spital prieten al copilului, o persoană care plătise pachețel separat pentru consultant lactație și skin-to-skin la nastere, cu promisiunea că va primi copilul chiar dacă este cezariană. Cu multe promisiuni… nu avem biberoane, încurajăm alăptatul, o să vină la dumneavoastră în fiecare zi cel puțin consultantul de lactație să vă pună bebelușul la sân etc. Dar iată că … s-a făcut cezariană, nu i s-a dat copilul deloc în salon, nici vorbă de consultantul plătit și promis. Nu a fost lăsată să alăpteze în primele 48 de ore, pe motivul că „laptele tău este toxic” – aparent pentru că primea antibiotic, dar nu s-a obosit cred, nimeni să citească prospectul măcar să vadă că nu contraindică alăptatul antibioticul primit de mamă (cred că era o cefalosporină.. in fine). Ea a trebuit să se mulgă, să arunce laptele, iar copilul a primit lapte formulă din biberon.

Asta într-o maternitate privată, unde zici că mergi ca să naști așa cum vrei și să fii cu copilul aproape (nu mai zic nimic de motivele pentru care a ajuns la cezariană, pentru că ea voia să nască pe cale naturală și totuși… motive valide cu adevărat nu au fost)…

Și acum mă întreb ce putem face? Oare acest spital merită în continuare emblema prieten al copilului? Eu aș zice că nu. Și i-am spus și ei, ar trebui totuși să-și apere drepturile. Nu știu încă ce variantă e cea mai bună și cum putem să contactăm oficialii care se ocupă de această acreditare, dar poate ar merita un mic control zilele acestea. Și sunt curioasă cum ar putea explica prezența atâtor biberoane în spital? Și rooming-in-ul care nu există decât pe hârtie. Și consultanții care nu sunt în spital? Și.. și… și..

Pentru cine e curios, poate să găsească ce unitate sanitară privată din București are titlul acesta, pentru că momentan, din câte am văzut este una singură. Și degeaba.

Apropo, nu e prima poveste de gen care vine din acest spital. Și mai am prieteni care trebuie să nască curând tot acolo. Sper să nu fie tot o poveste de acest gen pentru că deja începe să fie suspect.